Pentru a reuşi în carieră şi în viaţă, ai nevoie de stimă de sine. Cum îţi dai seama dacă mai ai de lucrat la capitolul ăsta şi cum o dobândeşti?
Verifici de şapte ori un e-mail înainte de a-l trimite? Ţi se îneacă vorbele în gât când vrei să-ţi exprimi părerea contrară într-o şedinţă? Nu poţi să-ţi refuzi şeful care-ţi dă de lucru un proiect ce te obligă să munceşti mult peste program? Toate acestea, şi multe altele, sunt semnele unei stime de sine scăzute. Ce înseamnă aceasta şi de ce ai avea nevoie pentru a depăşi cu bine aceste momente? Respectul de sine este consecinţa unei imagini de sine bune.
Când te percepi ca pe o fiinţă capabilă şi valoroasă, focalizată mai degrabă pe calităţile tale decât pe defecte, ai emoţii bune faţă de propria-ţi persoană. De aceea, te aştepţi ca şi ceilalţi să se poarte frumos şi să te respecte. Ţi se pare anormal dacă ei se poartă urât, iar în cazul în care o fac, te aperi sau te îndepărtezi. Ai nevoie de respectul de sine pentru a şti să ai grijă de tine însăţi, să poţi şti când îţi depăşeşti limitele şi când trebuie să spui nu; să ştii ce meserie îţi doreşti să faci şi să nu-i laşi pe alţii să-ţi saboteze visele.
Îl ai sau nu-l ai?
O fiinţă care are o stimă de sine crescută are o părere realistă despre propria persoană, îşi cunoaşte şi îşi acceptă atât calităţile, cât şi defectele. Prin urmare, nu va cădea în capcana laudelor false, nici a acuzaţiilor nedrepte. Îşi va păstra detaşarea şi obiectivitatea în ambele situaţii. În cazul laudelor false, se va întreba ce se ascunde în spatele lor, care sunt intenţiile celor care i le adresează. În cazul acuzaţiilor nedrepte, va cere argumente şi exemple care să susţină acuzaţiile, cu voce calmă şi neutră. Când stima de sine e scăzută, cauţi în jur confirmări permanente. Te poţi descuraja uşor interpretând că o mică încruntare a cuiva e un semn că nu ţi-ai făcut bine munca. Poţi deveni perfecţionistă, temându-te de fiecare mică greşeală posibilă, şi chiar poţi ajunge să faci gafe din cauza îngrijorării. E posibil, de asemenea, să-ţi faci un obicei din a le face servicii celorlalţi, să munceşti în locul lor, să rămâi mereu peste program, numai pentru a te face plăcută. Te simţi ca un outsider care trebuie să facă eforturi disperate pentru a fi ca toţi ceilalţi. Părerea ta secretă cum că oricine e mai bun decât tine poate şi trebuie înlăturată.
De azi, crezi în tine
Observă cu atenţie ce se petrece când altcineva îşi exprimă punctul de vedere, chiar dacă este critic. Nu e nicio nenorocire. Mai ales în mediul de afaceri, tendinţa generală este de a asculta toate părerile. Când începi să vorbeşti într-o şedinţă, faci o introducere prea lungă, care arată că de fapt nu eşti sigură pe idee? Ai curajul de a te exprima direct. Fă-ţi introducerea de-acasă, în scris dacă e nevoie, şi la faţa locului intră direct în subiect. Observă că, în mod obiectiv, nimeni nu e perfect. Poate că o doză de critică la adresa celorlalţi nu ţi-ar prinde rău. Unul dintre exerciţiile preferate ale coach-ilor americani este să te pună să-ţi imaginezi audienţa în pijamale. Încearcă şi tu!
Sparge avioane!
Nu e prea plăcut să înceapă să-ţi tremure mâinile exact când ai de făcut un grafic în public, nici să nu poţi dormi noaptea de grija şedinţei de a doua zi. Cum rezolvi? Fă o listă cu două coloane: în prima, îţi notezi capacităţile şi abilităţile tale, iar în cea de-a doua îţi notezi realizările. Dacă între cele două coloane există o discrepanţă mare, înseamnă că nu ştii să crezi suficient în propria ta valoare. Uneori, este suficient să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare, alteori trebuie să înveţi să-ţi stăpâneşti anxietatea. Este posibil şi să duci cu tine o imagine de sine destul de şifonată, din cauza trecutului şi a familiei de origine, caz în care poţi apela la un coach sau la un terapeut pentru a îmbunătăţi această imagine.