Ştiai că bolile secolului 21 precum oboseala acută, stresul şi disfuncţionalităţile metabolice ne pândesc la orice colţ mult mai ameninţător atunci când stăm prea mult şi prea des…
…la serviciu peste program? Mă trezesc dimineaţa la şase fără un sfert, mă pregătesc şi plec la serviciu. Seara ajung acasă pe la nouă, nouă şi ceva. N-am timp să fac nimic altceva! Eu trăiesc doar în week-end! Îţi sună cumva cunoscut?
Aceasta este povestea celor mai mulţi oameni din jurul nostru. Însă, nu întotdeauna motivele pentru care ei fac acest lucru au ca sursă presiunea pe care angajatorul o face asupra lor. O mare parte dintre ei aleg să rămână adesea la serviciu peste program pentru că au impresia că vor fi mai bine apreciaţi şi evaluaţi profesional de şefi şi companie. Din acest motiv ei sunt dispuşi să-şi sacrifice viaţa personală pentru carieră şi încearcă să fugă de neîmplinirile personale ascunse (evită înfruntarea cu problemele familiale sau compensează lipsa vieţii sociale în afara serviciului).
Psihologii atenţionează că pericolele muncii peste program pot fi: surmenajul, oboseala cronică, lipsa de eficienţă profesională, privarea vieţii sociale în afara serviciului, problemele în relaţia de familie şi problemele de sănătate. „Angajatorul este şi el afectat în egală măsură de aceste probleme ale angajatului. Toate se traduc la serviciu într-un singur fel: ineficienţă pe termen lung. Un manager ar trebui să fie extrem de îngrijorat în momentul în care oamenii săi stau în mod constant peste program. Este un semn al ineficienţei, al slabei comunicări şi al unei culturi organizaţionale contra-productive”, consideră psihologul Elena Dumitru.
Sintagma „a rămâne peste program” arată o acţiune voluntară şi, de multe ori, aşa este. Dar, în unele cazuri însă, spune psihologul, „această rămânere este datorată, în mare parte, multitudinii de probleme pe care le avem de rezolvat în cele opt ore de muncă şi care, de cele mai multe ori, sunt atât de multe încât nu le putem face faţă fizic. De aceea, *alegem* să rămânem peste program”.
Cultura organizaţională prezentă în companiile din România promovează atitudini orientate către realizarea unei armonii între viaţa profesională şi cea personală conform principiului „work-life balance”. „În situaţiile în care nu se respectă acest principiu pe perioade lungi şi în mod repetat nu este păstrat un echilibru între viaţă personală şi cea profesională, oamenii devin expuşi la diverse probleme de sănătate, de la surmenaj psihic şi fizic, la alte afecţiuni provocate de stres şi suprasolicitare. Astfel, un angajat suprasolicitat pe termen lung devine neproductiv, randamentul scade aşa că nu ar fi nici în interesul angajatorilor să încurajeze şi să permanentizeze astfel de practici”, consideră psihologul.
Când stresul intens şi continuu se ţine scai de angajaţi, organismul lor începe să ruginească, iar mintea nu mai funcţionează cum trebuie. Psihologii spun că, în ultima vreme, se vorbeşte tot mai des despre sindromului „burn out”, al epuizării psihice şi fizice cauzate de implicarea exagerată şi de solicitarea emoţională de lungă durată. „Consecinţele *excesului de muncă* sunt lipsa de prospeţime mentală şi de idei, apariţia unor forme accentuate de stres şi frustrările. Se poate ajunge chiar la fenomenul numit *cinism organizaţional*: oameni care, sacrificându-şi viaţa personală, dezvoltă resentimente şi ajung să răspândească un climat emoţional toxic”, spune Elena Dumitru.
Pe de altă parte o oboseală crescută induce şi o predispoziţie către irascibilitate, de unde şi riscul ca relaţiile cu ceilalţi să fie afectate. „În ceea ce priveşte viaţa particulară, implicaţiile pentru cei care rămân de multe ori peste program pot fi de natură practică sau emoţională. Lipsa timpului alocat îndatoririlor ce ţin de viaţa personală poate genera sentimente de inutilitate şi incapacitate de a fi de folos acasă, pe când momentele prea puţine la număr petrecute alături de familie şi prieteni pot duce la un sentiment de depresie şi neîmplinire”, mai spune psihologul.
Cum să lupţi împotriva surmenajului
– Elimină activităţile care îţi mănâncă inutil din timp. Munca propriu-zisă este deseori intercalată cu pauze de cafea şi masă sau cu discuţii cu colegii
– Identifică şi negociază foarte clar obiectivele. Stabileşte-ţi priorităţile!
– Micşoreză-ţi pauzele. Fă eforturi pentru a munci mai organizat
– Încearcă să dormi mai mult. Dacă lucrezi peste opt ore şi nu te refaci, vei fi permanent obosită, iar acest lucru va duce la o scădere a eficienţei. Nu te teme să le spui colegilor şi şefului, ferm şi politicos, că nu ai de gând să stai peste program.
Foto: Shutterstock