Povestea fondatoarei comunității La Primul Bebe, Atena Boca

.
 

Atena Boca este fondatoarea La Primul Bebe, un grup de Facebook care reunește mame din toată țara și prin intermediul căruia au fost strânși mai mult de 1,5 milioane de euro pentru dotarea mai multor maternități din România.

Când a intrat în concediu de maternitate, Atena s-a simțit pierdută și izolată. A aflat mai târziu că acest lucru s-a întâmplat pentru că suferea de depresie postnatală, dar, la momentul respectiv, nu avea parte de prea mult ajutor. „În România nu există un model de suport pentru femeile care devin mame”, spune Atena.

Când fiul ei avea 3 luni, Atena a pornit un grup de Facebook în care a adăugat alte câteva mame pe care le știa, pentru a crea atmosfera unei comunități de sprijin de care avea nevoie. Grupul a crescut de la 10 membri fondatori la mai mult de 100.000 și 23 de grupuri locale, în toată România. „Am realizat că mulți dintre noi ne simțim singuri și nu avem alături „satul” de care avem nevoie pentru a crește un copil. Eu am creat acest sat.”

Atena si bebe

Cum a fost experiența ta de a deveni mamă?

Înainte de a deveni mamă, am avut o carieră de succes în imobiliare, care îmi făcea foarte mare plăcere. Lucram pentru o companie multinațională, pentru care am călătorit în jurul lumii. Apoi, când am avut primul copil, am simțit dintr-o dată că viața mea s-a terminat. Nu știam nimic despre copii, prietenii mei nu erau părinți și m-am simțit foarte izolată de colegii mei. Fapul că nimeni de la birou nu mă mai suna m-a făcut să mă simt ușor de înlocuit, singură și inutilă. Acum știu că, de fapt, colegii mei încercau să-mi acorde spațiu, dar la momentul respectiv am simțit acest lucru foarte diferit.

Abia mai târziu mi-am dat seama că trec prin depresie postnatală. Soțul meu m-a sprijinit foarte mult, dar era la muncă toată ziua. Am vorbit și cu mama, dar mi-am dat seama că aveam nevoie să fiu alături de alte mame care experimentau același lucru ca mine.

Ce ai făcut în legătură cu acest lucru?

Aveam nevoie de informație și de prieteni, așa că am deschis un grup de Facebook, unde  am adăugat 10 foste colege care erau și ele însărcinate sau care tocmai născuseră și despre care am crezut că trec prin aceeași experiență ca mine. Am vrut să creez un „sat” plin de femei care gândesc la fel și de la care aș putea să învăț, femei empatice care puteau să își ofere sprijin una celeilalte. Nu știam nimic despre setări de confidențialitate așa că am lăsat grupul deschis și, după o lună, erau aproape 400 de femei în grup.

În primul an am organizat un eveniment în lumea reală, în mijlocul zilei, și au venit 100 de mame. „Uau… cum de au venit atât de multe persoane?”, a fost singurul lucru la care m-am putut gândi.

Cum se sprijină reciproc oamenii din comunitate?

Sunt atât de multe feluri în care comunitatea noastră oferă sprijin, și asta doar pentru că pot. Într-o noapte, una dintre mamele din comunitate conducea printr-un oraș bizar, însoțită numai de copilul ei, când unul dintre cauciucurile de la mașină s-a spart și nu a reușit să îl repare. A scris o postare în grupul local al comunității care era cea mai aproape de ea și, în mai puțin de o oră, doi tați au venit să o ajute.

Un alt membru al comunității a fost internat într-o stare foarte serioasă și având nevoie urgentă de sânge. Am cerut ajutor în grup, iar asistentele de la centrul de donare ne-au spus că nu au văzut niciodată o astfel de reacție; peste noapte a fost alimentată toată banca de sânge.

Apoi, o femeie din grup a mers la spital pentru a naște dar, din păcate, fiica ei nu a supraviețuit. Ea a scris despre acest lucru din spital și ne-a spus că va trebui să părăsească grupul, pentru că simțea că nu mai poate să facă parte din el, dar ne-a mulțumim pentru sprijin. A doua zi, o mamă din grup a vizitat-o la spital, doar ca să fie lângă ea. Nici măcar nu au făcut schimb de nume. După aproape un an și jumătate, ea a revenit în grup după ce  avut un alt copil, a identificat-o pe mama care a fost lângă ea și i-a mulțumit.

Atena BocaCum ai făcut trecerea spre activitățile caritabile?

În primul an de când am pornit grupul am întâlnit un băiat care avea cancer. Era internat de un an și nu fusese vizitat de nimeni: tatăl lui murise, mama lui îl părăsise și bunicii lui nu aveau bani să îl viziteze. Așa am început eu și soțul meu să mergem la el.

El ne-a condus către alt caz: un bebeluș care avea nevoie de bani pentru un transplant. M-am uitat la el și am văzut chipul propriului meu băiat, iar atunci am simțit nevoia să îl ajut. Am pornit o licitație online pe grupul de Facebook și, într-o săptămână, am strâns 5.000 de euro, sumă care i-a permis să facă operația. Doctorii îi dădeau 1% șanse de supraviețuire dar, datorită grupului, cel mic a supraviețuit și acum are o viață bună.

Așa au pornit toate cauzele umanitare pe care le susținem azi, pentru care, la momentul de față, am strâns mai mult de 1,500,000 euro. Am investit în renovarea spitalelor de copii și maternităților, dar și în cumpărarea de echipament medical.

Ceea ce continuă să mă inspire este faptul că, în spațiul pe care l-am creat, oamenii fac lucruri bune unii pentru ceilalți, fără să se cunoască.

S-ar putea să te intereseze și:

Unde mergem în vacanță? Ce am învățat de la Atelierele de Idei Unica

 

 

 

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton