Cătălina Iordan pare o femeie ca noi toate, are o familie pe care o iubeşte şi o meserie care o pasionează. Dar în spatele zâmbetului fragil se ascunde o femeie extrem de puternică...... şi capabilă să lucreze zile şi nopţi în şir pentru a salva un nou-născut prematur de numai câteva sute de grame.Neonatolgia, o provocareCătălina este medic specialist neonatolog la Regina Maria, Reţeaua Privată de Sănătate. Meseria şi-a ales-o din dragoste faţă de semenii ei, dar şi pentru că a văzut în ea o provocare, pentru că a simţit că o va solicita total. „Specialitatea mea este una de suflet, dar nu e suficient, ea îţi cere un înalt grad de pregătire profesională, pentru că, aflându-se la graniţa dintre obstetrică, pediatrie şi terapie intensivă, solicită cunoştinţe şi abilităţi din toate cele trei domenii”, ne explică medicul. În plus, neonatologia solicită o prezenţă de spirit foarte bună şi viteză mare de reacţie. La trecerea de la viaţa intrauterină la viaţa extrauterină, pot să apară multe complicaţii, aşa că neonatologul e mereu gata să intervină. „Eşti într-o stare de aşteptare, de tensiune, solicitantă, pregătit fiind în orice clipă să intervii eficient în susţinerea unei adaptări cât mai fiziologice a nou-născutului la noua formă de viaţă.”Cătălina vorbeşte cu multă pasiune despre meseria ei care o ţine permanent „la poarta miracolului universal care este naşterea”, după cum îi place ei să spună.Zâmbetul părinţilor, cea mai mare bucuriePe de altă parte, neonatologia îi aduce multe satisfacţii. Cătălina spune că nimic nu se compară cu momentul când se poate uita în ochii unor părinţi îngrijoraţi pentru a le spune că micuţul lor este stabil sau face deja progrese. De obicei, asta se întâmplă la finalul a zile şi nopţi de eforturi susţinute, de manevre complexe aplicate unui prematur de numai câteva sute de grame. „Şi după ce-ai resuscitat nou-născutul toate acele ore, condus de adrenalina descarcată firesc în astfel de momente şi te întorci la viaţa ta privată aproape epuizat, gândul că după o zi şi-o noapte de gardă ai lăsat acolo în incubator o fiinţă fragilă dar care sigur are toate şansele la viaţă, ei bine abia atunci gândul acesta ca o terapie de şoc reprezintă pentru mine propria mea resuscitare”, povesteşte dr. Cătălina Iordan. Dincolo de toate acestea, ea este un om ca toţi ceilalţi, cu familia ei, problemele ei şi suferinţele ei. Însă în faţa pacienţilor trebuie să lase totul la o parte şi să fie un profesionist desăvârşit. Cătălinei îi place să-şi compare meseria cu cea de actor. „Aşa cum pentru a-şi interpreta rolul, odată ajuns pe scenă, actorul lasă în culise tot ce ţine de propriile lui dureri, neajunsuri, neputinţe fizice, neîmpliniri, tot astfel şi doctorul în faţa pacientului este, înainte de toate, cel de la care cel aflat în suferinţă aşteaptă alinare”. Ea şi-a asumat toate acestea acum 20 de ani, când şi-a ales meseria. A ştiut că va fi solicitată dincolo de orice limite fizice şi psihice. De asemenea a ştiut că va trece prin gărzi istovitoare şi că va fi sunată în miez de noapte.Toate deciziile trec prin inima de mamă„N-o sa va spun că, mai ales după o gardă istovitoare, apelurile în noapte sunt confortabile, dar când se întâmplă le percep în primul rând ca pe un strigat disperat în noapte al unei mame, pentru care contează enorm informaţiile furnizate, gestionarea imediata a problemelor medicale minore ale micuţului sau în cazurile mai grave direcţionarea acestuia către clinicile sau spitalele de specialitate”, spune Cătălina, conştientă că până şi tonul cu care le vorbeşte mămicilor este foarte important. Ele i-au mărturisit de multe ori că vocea ei calmă şi blândă reprezintă o adevărată terapie în momentele dificile. În astfel de cazuri o ajută foarte mult faptul că este mamă la rândul ei. Nu este un simplu doctor, ci o mamă-doctor. Gândeşte şi acţionează ca o mamă fiindcă orice manevră medicală, orice decizie, este trecută prin filtrul maternităţii. Cătălina cunoaşte problemele, grijile şi temerile unei mame, aşa că îi este foarte uşor să construiască o relaţie apropiată cu mămicile, convinsă că binele bebeluşului este rezultatul unei colaborări între medic şi familie. O familie fericită o aşteaptă şi pe ea acasă, după gărzile istovitoare. „N-aş dori să sune ca la decernarea premiilor Oscar, când toţi mulţumesc familiilor, dar în ceea ce mă priveşte eu chiar trebuie s-o fac. Imaginaţi-vă că luna pentru familia unui medic nu are 30, ci deseori numai 20 de zile, pentru că în afara programului normal de lucru restul nopţilor şi zilelor acesta le petrece în spital, în gărzi”, spune Cătălina, fericită că familia ei acceptă să o împartă cu zeci de nou-născuţi care au tot atâta nevoie de ea. I-am cerut să ne povestească un caz special, care a marcat-o, dar spune că îi e greu să aleagă doar unul. A participat la recuperarea unor prematuri extrem de mici şi cu probleme complexe, aşa că îşi aminteşte foarte bine multe cazuri, unele deosebite prin complexitatea medicală, altele îmbogăţite prin contextul familial.„Mama mea este mama mea, dar şi a copiilor de la spital”Cătălina îşi aminteşte însă de povestea dulce-amăruie a unei mămici pe care a cunoscut-o când l-a născut pe fiul ei. Au împărţit acelaşi salon de maternitate, iar cealaltă mămică era în postura dureroasă de a naşte un făt oprit din evoluţie. „Peste ani de zile am reîntâlnit-o, de data acesta în maternitatea în care-mi desfăşor activitatea, ea în postura de mamă, iar eu în cea de doctor al copilului ei. A fost o întâlnire binecuvântată şi cercul parcă s-a închis, căci a adus pe lume o fetiţă de care m-am ocupat şi pe care am avut fericirea s-o salvez de-o maladie care ar fi afectat-o ireversibil. Am rămas bineînţeles de atunci într-o relaţie caldă, afectuoasă cu această familie. De când este la rândul ei mămă, Cătălina se simte şi mai ataşată de micuţii pe care îi îngrijeşte. „Mă gândesc acum că poate m-a făcut să preţuiesc mai mult viaţa, să mă gândesc că singurul miracol autentic pe care ne este dat să-l trăim este naşterea, iar copiii sunt darurile supreme ale vieţii.” Pe de altă parte, şi meseria pe care o are mama l-a influenţat pe băieţelul Cătălinei, care înţelege acum că mama lui nu este doar a lui, ci şi a altor copii de la spital.Citeşte continuarea în pagina următoare!Nou-născuţii sunt cei mai sinceri pacienţiAi crede că meseria de neonatolog este extrem de grea din moment ce nou-născuţi nu pot spune ce îi doare. De fapt, Cătălina Iordan spune că este uşor să lucrezi cu bebeluşii. „Sunt unii dintre cei mai oneşti pacienţi, căci deşi nu pot vorbi, ei pot comunica foarte precis prin mijloacele nonverbale de care dispun şi pe care în timp le putem recunoaşte foarte bine. Sunt fiinţe extrem de expresive. Semnele şi simptomele acestora nu pot fi mascate, ascunse, disimulate. Este incredibil să descoperi câtă nevoie de comunicare au, ce abilităţi dezvoltă pentru a stabili punţi de legătură cu tine. Este de-a dreptul fascinant şi emotionant.”Dificultatea intervine în cazurile care necesită terapie intensivă. „Vă imaginaţi că toate gesturile practicate, toate metodele invazive de susţinere vitală sunt destinate unor dimensiuni reduse, unor fiinţe extrem de fragile”, explică medicul. În astfel de cazuri responsabilitatea este şi mai mare căci nou-născuţii sunt complet neajutoraţi, complet dependenţi de medic şi în plus au nevoie de multă afecţiune ca să suporte durerea provocată de manevrele medicale. Medicul ne destainuie că este cu adevărat extrem de dificil să comunici părinţilor că bebeluşul lor se află într-o stare critică, că necesită îngrijiri în salonul de terapie intensivă şi întreaga echipă de neonatologi depune eforturi susţinute pentru ca evoluţia acestuia să fie cât mai favorabilă.Cătălina spune că încearcă să-i integreze pe părinţi în echipa care se ocupă de nou-născutul cu probleme, astfel încât aceştia să colaboreze la demersul medical. Drept urmare, leagă relaţii calde şi durabile cu părinţii care se despart cu greu de ea, chiar şi când bebeluşii lor cresc şi nu mai au nevoie de neonatolog.Dr. Cătălina Iordan despre meseria de neonatolog• „Cu riscul de a fi suspectată de orgoliu voi face o mărturisire de credinţă: meseria mea este una minunată!”• „Eşti mereu acolo, în imediata apropiere a strigătului vieţii cu care orice nou-născut îşi face anunţată venirea printre noi.”• „În fapt, ca definiţie, neonatologia este o specialitate medicală, ramură a pediatriei, care se ocupă cu studiul nou-născutului sănătos, cu depistarea, diagnosticarea și tratarea bolilor specifice acestei grupe de vârstă, precum și cu îngrijirea și menținerea în viață a nou-născutului prematur.”• „Poate vă întrebaţi care este satisfacţia cea mai mare. De fapt nici n-aş numi-o astfel ci mai degrabă bucurie, fericirea pe care o resimţi la finalul acelor minute, ore, zile şi nopti de eforturi susţinute şi gesturi complexe de terapie intensivă, aplicate la dimensiuni atât de mici ca ale unui prematur de numai câteva sute de grame când, istovit fizic şi psihic, poţi privi în ochii părinţilor şi le poţi comunica faptul că micuţul lor a depăşit complicaţiile majore, că este stabil sau face chiar progrese.”• „Am optat pentru meseria de medic din pasiune şi din convingerea că dintre toate meseriile practicate aceasta este cea mai nobilă, prin excelenţă umană. Este o meserie de apostolat care cere sacrificiu, devotament, în care nu-ţi este îngăduită nicio eroare, pentru că, de profesionalismul care include pregătirea ta teoretica, practică, experienţa, dăruirea şi conştiinţa depind vieţi omeneşti.”• „Am crezut şi continuu şi astăzi să cred că meseria de medic pentru care am optat este cea care îmbină perfect cele două componente ale firii umane, partea raţională din care derivă aplicarea practică şi cea emoţională din care derivă caldura umană. Ma consider dintre cei norocoşi din acest punct de vedere pentru alegera făcută cu douăzeci de ani în urmă, în ciuda unor sacrificii şi renunţări ce ţin de viaţa mea privată.”Foto: arhiva personală