În general, angajaţii nemulţumiti sunt o sursă de stres pentru colegi şi angajatori. Prin natura personalităţii lor, ei sunt firi nemultumiţe, lipsite de satisfacţia muncii…
… de entuziasm şi de motivaţie intrinsecă. De obicei se spune „eşti angajat pentru ceea ce ştii şi concediat pentru ceea ce eşti”. Tipul de angajat veşnic nemulţumit, riscă de cele mai multe ori să rămână cu nemulţumirea.
În general, angajaţii de acest gen sunt uşor recunoscuţi de către recruiteri pentru că au fluctuaţii mari în CV, nu se pot adapta, consideră că toată lumea are ceva cu ei şi că ceilalţi sunt de vină pentru ceea ce li se întâmplă lor.
Unii psihologi sunt de părere că a păstra astfel de angajaţi în companie ar fi o greşeală a managementului companiei, dar şi că angajaţii pot avea de pierdut. Dacă rămân în companie se supun unui stres prelungit care le poate afecta personalitatea. Ar putea deveni în general deprimaţi, iritabili şi anxioşi.
Şefii se dispersează de nemulţimiţi
Comportamentele care manifestă nemulţumirile nu sunt mereu exprimate clar, uneori ele sunt subtile şi sesizabile doar în calitatea muncii şi a randamentului sau proactivismului scăzut. De obicei, fie la evaluările periodice, fie la primele clacări relaţionale, şefii se dispensează de astfel de angajaţi.
Comportamente bruiante
Angajaţii nemulţumiţi influentează negativ colectivul prin faptul că atitudinile lor generează discuţii între colegi pe marginea poziţiilor pro sau contra, ceea ce distrage atenţia membrilor şi strică echilibrul echipei.
De altfel, acesta este şi motivul pentru care se renunţă la angajaţii nemulţumiţi. Ei sunt ca mărul stricat care afectează tot coşul de mere.
Se ştie că întotdeauna tot ceea ce este rău se multuplică în faţa binelui. Influenţa negativă a nemulţumitului asupra colegilor poate fi doar pe moment sau se poate extinde pe o perioadă scurtă de timp, atunci când toată echipa imită comportamentul de nemulţumit în speranţa că vocile numeroase şi unite pot determina schimbarea unei situaţii.
Foto: Shutterstock