Bătrâni prăfuiţi, uitaţi de vreme şi de clienţii tot mai puţini, meşteri care cândva erau oamenii cu meserii de aur, astăzi, îşi trăiesc viaţa de pe-o zi pe alta.Pălărier, pantofar, blănar, ceasornicar, tocilar sau încărcător de brichete sunt doar câteva dintre meseriile care înainte de '90 făceau carieră şi erau privite ca profesii de căpătâi.Tinerii le căutau cu drag, mergeau să urmeze cursurile şcolilor de profil sau învăţau de la taţi şi bunici tainele acestor meserii care în ultimii ani nu mai sunt aproape deloc căutate, nicidecum profitabile.Spre exemplu, dacă luăm Bucureştiul la pas de la Unirea până la Romană, câte blănării, ceasornicării sau tocilării crezi că mai găsim? Îţi spun eu: niciuna! De ce?E simplu: tehnologizarea - noţiune care s-a dovedit a fi fatală pentru meşterii bătuţi de soartă care mai întreprind tainele acestor meserii.Lumea a evoluat, la fel şi tehnologia, muncile care demult erau făcute de mâna omului, cu timpul au început să fie efectuate de către maşinării, calcutoare sau utilaje. Acest progres al omenirii, pe lângă efectele pozitive create, a dus şi la prăbuşirea micilor întreprinzători de la colţ de stradă care-şi lungeau zilele prin acest tip de activităţi.Pantofii stricaţi se aruncă!Acum ceva ani, bunica şi bunicu' ţineau în dulap "pantofii de oraş", aşa cum le ziceau ei. Pantofi din piele, clasici, lustruiţi şi cu calapod pus în ei. Erau cele mai de preţ încălţări deţinute de majoritatea românilor. Pantofii de oraş se purtau numai la evenimentele foarte importante. Din acest motiv, grija pe care le-o purtau oamenii era foarte mare.Orice mişcare de flec, branţ dezlipit sau margine puţin descusută "îşi găsea naşul" în palmele unui pantofar vechi de meserie. Acum însă, piaţa din comerţ e plină de o mie şi una de modele, pe toate gusturile şi preţurile, care oferă o alternativă categoriei de persoane care ţin în dulap "pantofii de oraş".În prezent poţi cumpăra cu câteva zeci sau sute de lei, din orice magazin, o pereche decentă de pantofi, cizme sau ghete. Acesta este şi motivul pentru care pantofarii şi cizmarii nu mai au clienţii de altă dată şi pentru care atelierele lor sunt din ce în ce mai rare. Cine mai are nevoie de încărcătorii de brichete?La începutul anilor '90, brichetele erau la mare preţ. Strângea cetăţeanul câteva şi o dată pe lună mergea cu ele la meseriaş, să mai pună o piatră, să mai înlocuiască o supapă sau să-i facă plinul, cârpeală tipic românească. De regulă, încărcătorul de brichete era policalificat: avea şi tocilarie şi maşină de făcut dubluri la chei şi multe alte talente menite să repare nimicurile de prin casă.Acum s-a ales praful şi de acest segment, cine are o brichetă de încărcat, o aruncă şi îşi cumpără alta cu 2 lei de la buticul din faţa blocului, că doar nu se duce până la Piaţa Obor pentru a o reumple pe cea veche.Cei care fac chei şi ascut diferite obiecte se pare că au şanse să mai reziste câţiva ani. Când ţi se toceşte o cheie, se îndoaie sau pur şi simplu trebuie să faci o dublură, trebuie să apelezi la un astfel de meşter care poate să-ţi ascută şi forfecuţa de pieliţe sau cuţitele de bucătărie.Meserii care vor dispăreaPiaţa muncii se va transforma dramatic și în următorii ani din cauza tehnologizării tot mai prezente în orice industrie.Sobarii, dulgherii, manipulanţii sau parchetarii sunt meseriaşii pentru care viitorul nu va aduce lucruri prea bune pentru că breslele vor fi printre primele care vor dispărea de pe piaţă.Foto: Shutterstock