Desenator şi evaluator de bijuterii de renume mondial, cariera Marianei Ion Xidarakou a început în State şi continuă în ţară, de unde creează bijuterii folosind o tehnică unică.
Când a plecat în America, în 1981, împreună cu soţul ei de origine greacă şi cu o diplomă de inginer de la Bucureşti, doamna Xidarakou, 56 de ani, nu se gândea că va porni pe un drum pavat cu diamante. După mai bine de douăzeci de ani s-a întors în ţară, dar nicidecum în Bucureşti, de unde plecase, ci într-un loc pe care îl găsea mai prietenos cu tradiţiile româneşti: Câmpulung. Visa să facă bijuterii şi să ajute comunitatea locală să-şi redescopere autenticitatea.
A studiat la UCLA desenul de bijuterie şi a continuat la Gemological Institute of America.. La 27 de ani era gemolog, apreciator de bijuterii şi desenator, iar la primul job a creionat colecţia unui magazin de bijuterii din Santa Monica. Ca freelancer, a desenat şi coordonat colecţii în Israel sau Mexic, iar în State a trecut prin toate etapele, de la amaneturi până la designer pentru Oroamerica, J C Penny, Sears sau K Mart. A evaluat bijuterii de sute de mii de dolari, ce urmau să fie asigurate sau donate muzeelor.
De la faux bijoux până la very fine bijoux, desenând în scară de unu la unu, „adică 7,5 de mm care să includă cât mai multă frumuseţe şi mişcare”, timp de doi ani a fost Production Manager pentru Folli Folie, în Grecia, a realizat sute de cruci pentru Vatican şi este membru ADOR, organizaţia mondială a desenatorilor freelance. Ea era cea care spunea „Da, asta o să desenăm şi asta o să se poarte!” În meseria asta trebuie îndrăzneală, să simţi trendul şi să intuieşti ce vor clienţii.
„De-a lungul anilor, multă lume m-a întrebat de unde vin ideile. Când lucrezi cu o companie, trebuie să mergi cu angajatorul tău la posibili cumpărători. Acolo intri cu un vraf de pagini albe, care sunt ştampilate la intrare. Angajatorul află ce-şi doreşte clientul, iar apoi vine şi-ţi comunică: „fă-mi brăţări pentru jumătăte de carat, cu aur şi diamante. Şi pune şi câteva pietre!” Iar tu te apuci să desenezi, neavând absolut nimic: trebuie să vii cu idei originale, atunci, pe loc! Am lucrat pentru o companie rusească care vindea foarte multe diamante şi am desenat de faţă cu cineva de la securitate, înarmat cu pistol automat. Lucram în camera unde era seiful cu diamante şi trebuia să stau acolo pentru că mi se aduceau pietrele. Era o presiune foarte mare! La sfârşit, ei îţi iau acele foi cu care ai intrat, originalele, pentru că ştiu că ce ai făcut acolo e foarte greu de recreat şi aşa au garanţia că desenele tale sunt unice.”
Când a simţit că a ajuns în elita businessului de bijuterii, doamna Xidarakou a schimbat din nou tărâmul. Se întoarce în România şi se stabileşte cu soţul ei la Valea Mare, un sat de lângă Câmpulug, unde îşi lansează propria sa linie de bijuterii, folosind o tehnică inventată pe când lucra în Grecia: tehnica nodurilor. Noul concept va purta numele de Madlook şi va fi implementat într-un „atelier-şezătoare”, unde femeile de peste 50 de ani din localitate erau aşteptate să vină să înveţe de la ea meşteşugul acestor podoabe. Un loc deschis turiştilor, ate-lierul „Creaţii Muscelene”, se gândea Mariana, va ffi un loc în care va creşte o nouă tradiţie românească, unde femeile să descopere bucuria artizanatului şi să dea sens şi valoare timpului lor, într-un mod creativ. Cum această tehnică nu mai există nicăieri, îşi spunea, de ce n-ar fi venit turiştii să vadă cum se fac nodurile de Câmpulung, tot aşa cum merg la Murano, în Italia, să vadă cum se face sticla?
Bijuteriile Madlook au un aer tradiţional românesc, par croşetate; spre deosebire de nodurile realizate de măicuţe pentru brăţările de mătănii, care se execută din 16 mişcări, prin tehnica ei, Mariana le imprimă mai mult volum, le face arhitecturale, tridimensionale. Cea mai mică părticică dintr-o bijuterie înseamnă minimum o oră şi jumătate de lucru, iar cantităţile de aţă sunt impresionante: într-un colier mai amplu
intră pâna la 40 de metri! Există 14 noduri distincte, dar rar a folosit mai mult de patru-cinci pentru o piesă. Combină închizătorile de argint, făcute tot după desenele ei, cristalele şi şnururile colorate, mate sau metalizate, iar rezultatul este o bijuterie cu aer impozant, „de belle époque”, dar aparte în termeni de flexibilitate. „Eu sunt prin esenţă desenator de bijuterie fină şi ştiu exact modurile rigide de a construi o bijuterie şi limitările. Am vrut să fie un prêt à porter, o bijuterie uşor de abordat, să nu agaţe, să nu se strice, pe care să o poţi rula şi strecura într-o geantă”.
Atelierul, pe care îl clădise din resurse proprii şi unde le-a predat şi altora acest hobby extraordinar, nu l-a putut susţine financiar decât un an, între 2007 şi 2008. Localnicele doreau să vină să înveţe, însă era necesar să fie plătite. Singură, Xidarakou continuă Madlook , iar în „pelerinajul ei creativ”, a lucrat cu designerul de genţi Matei Corvin şi a creat accesorii pentru Anna Lesko. Acum pregăteşte o expoziţie în Grecia şi are o colaborare în New York. Planul iniţial, de a repune Câmpulungul pe hartă, rămâne valabil, aşa că bijuteriile înnodate îi aşteaptă pe cei dornici să le „deznoade” taina.