Nu cred că am intrat, în copilărie, într-o casă în care locuia cel puţin o femeie, unde să nu găsesc familiarul recipient cilindric, alb cu striaţii, al laptelui Doina.
De unde am dedus …
Nu cred că am intrat, în copilărie, într-o casă în care locuia cel puţin o femeie, unde să nu găsesc familiarul recipient cilindric, alb cu striaţii, al laptelui Doina.
De unde am dedus că e ceva indispensabil frumuseţii feminine!
Chit că te demachiai cu el, îl foloseai pe post de cremă hidratantă, înainte sau după expunerea la soare, sau îţi răsfăţai cu el pantofii de piele preferaţi, laptele Doina a rămas în memoria mea ca omniprezent şi obligatoriu.
Îmi amintesc chiar că aşa mi-am explicat, cu mintea de atunci, denumirea lui cu nume de aliment, adica lapte: deci e ceva cu care trebuie să hrăneşti pielea, întocmai ca pe bebeluşi, ca să nu moară de foame…
Exista pe rafturi şi azi, la 40 de ani de la apariţie, produs de acelaşi Farmec din Cluj-Napoca, iar datorită raportului foarte bun calitate – preţ ramâne încă printre preferinţele româncelor, chiar în faţa abundenţei de creme şi cremuţe, de toate soiurile, pentru toate situaţiile şi tipurile de ten de pe piaţă.