Nu eşti una dintre fericitele care se laudă cu jobul perfect, colegii simpatici, şeful minunat şi munca – o plăcere? Pe tine te căutam: subiectul ţi se adresează!
Dimineaţa, parcă ai mai dormi. Pe drum spre job te apucă nervii numai când te gândeşti la ce ai de făcut. Ţi se pare că toate filmele cu workaholics sunt nişte clişee inventate de şefi pentru ca mitul să continue. Te distrează să primeşti şi să trimiţi e-mailuri funny cu bancuri despre şefi, pps-uri şi imagini cu animăluţe drăgălaşe în timpul programului. Trăieşti pentru pauzele de cafea, weekenduri şi concediu. Nici măcar banii pe care îi câştigi nu te mai bucură. Mai rău, crezi că starea asta e normală, şi toată lumea îşi urăşte jobul. Aşa să fie?
«De ce tocmai eu?»
Nu eşti mulţumită de jobul pe care îl ai acum. Dacă nu îţi place jobul în ansamblu, cel mai probabil nu îţi place ceea ce faci; rareori are legătură cu faptul că nu te înţelegi cu colegii, nu te simţi în largul tău. Teoretic, dacă un grup de oameni e animat de aceleaşi idealuri profesionale şi dacă fiecare lucrează cu plăcere, legătura se creează de la sine. Aşa că, cel mai probabil, jobul în sine e cel care te nemulţumeşte. De ce şi ce ai putea face ca să fie mai bine?
Parcă toţi prietenii tăi şi-au găsit locul…de muncă, cel puţin. Care mai de care, la întâlnirile voastre din weekend povesteşte ceva funny de la job, cum a făcut faţă unei situaţii delicate, poate de o potenţială promovare. Îi invidiezi un pic; adică de ce ei da, şi tu nu? Şi tu ai vise, şi tu vrei să te duci cu drag la serviciu. Decât să dai vina pe noroc, şansă, pile şi alte motive „populare”, mai bine uită-te atent în ograda ta. Şi ca să fie şi mai simplu, uite câteva situaţii în care ai putea să te regăseşti – ce, credeai că eşti singura?
Ţii locul cuiva
S-a întâmplat cam aşa: şefa te-a chemat în birou şi te-a lăudat că eşti nepreţuită pentru companie, că eşti fată de gaşcă, în fine. Tocmai când credeai că e rost de o promovare sau măcar de o creştere substanţială a venitului şi – recunoaşte, deja îţi făcuseşi o listă de cumpărături în cap. Boom! cade bomba. Şefa te roagă să îi ţii locul colegei care tocmai pleacă în concediu de maternitate… „numai pentru câteva luni”. Şi-uite aşa te procopseşti cu o treabă pentru care nu te-ai angajat in the first place – pentru cine ştie cât timp. Varianta cea mai horror: ţi se adaugă la multele tale sarcini şi sarcinile persoanei căreia îi ţii locul. Se putea mai rău?
Ce poţi să faci? Dacă simţi că te copleşeşte situaţia, discută cu şefa ta despre posibilitatea de a împărţi sarcinile cu altcineva. Centrează discuţia pe ideea că nu vrei să aibă de suferit calitatea muncii tale. Orice şef competent ar trebui să priceapă că mai presus de resursele financiare alocate sunt cele umane – mult mai importante. Şi doar a-ţi măcina nervii la „foc mic” e mult mai costisitor în final pentru companie decât a găsi totuşi o soluţie pentru suprasolicitarea ta.
Ai un job de compromis
E greu să găseşti un job bun exact atunci când cauţi. Aşa că e foarte probabil să nu fi găsit ceva mai bun. Dar banii trebuie să vină, life goes on, aşa că ai bătut palma – cât de rău poate fi? La interviu ai promis zâmbind că eşti flexibilă, te adaptezi uşor cu un colectiv nou şi nu te derajnează să îţi schimbi un pic direcţia în carieră – spre lărgirea orizonturilor, cu toate pânzele sus! Uitându-te în urmă, parcă regreţi că ai făcut aşa, pentru că ai ajuns să urăşti ideea de a veni în acel loc în fiecare zi. Nu te simţi împlinită, nu-ţi place ce faci, nu-ţi găseşti locul. Şi asta se vede.
Ce poţi să faci? Păstrează-ţi orizontuile deschise! Nu renunţa la visurile tale. Opţiunile tale nu se
încheie aici. Chiar dacă eşti angajată aici, nu înseamnă că nu eşti liberă să cauţi în continuare. Gândeşte-te că ai fost norocoasă că ai găsit un job exact atunci când aveai nevoie. Dar asta nu înseamnă să te resemnezi. Revizuieşte ce scrie în contract şi nu te sfii să mergi la interviuri sau să dai „sfoară-n ţară” pe la prieteni şi cunoştinţe că vrei alt job. Ideea e să nu ajungă veştile la cine nu trebuie. Good luck job-hunting!
Aspiri să ajungi mai sus
De ceva vreme, te bate gândul de a avansa. Ai făcut treburile „de jos”, ai trecut prin toate etapele, îndeplineşti condiţiile şi tot… aştepţi. Pur şi simplu nu te mai simţi confortabil cu atribuţii care nu se mai potrivesc cu nivelul de competenţă la care ai ajuns. Dimplomele, experienţa, cursurile ţipă din portofoliul tău şi tu aştepţi să te califici pentru jobul mult-visat, să te propună cineva, să te observe, să îţi dea ceea ce meriţi. Prietenii tăi deja s-au cam săturat de discuţiile în care le demonstrezi, la punct şi virgulă, toate motivele pentru care ar trebui să fii tu propusă pentru următoarea promovare. Dacă tu eşti convinsă, i-ai convins şi pe prietenii tăi… ce rămâne de făcut e să convingi pe cine trebuie.
Ce poţi să faci? Poţi începe prin a nu le mai ţine predici prietenilor. Îndreaptă-ţi energia spre ceva mult mai util: personal branding. Arată-ţi competenţele, preia iniţiativa, impli-căte fără a aştepta o invitaţie specială. Vino cu idei, propuneri şi arată că ştii despre ce e vorba în propoziţie! După câteva intervenţii-cheie, ceva tot se va întipări în mintea şefului despre contribuţia ta. Solicită o întrevedere în care să discutaţi despre traiectul tău profesional.
Viaţa după job
Dacă jobul nu e chiar capitolul tău preferat din viaţă, ai grijă ca restul aspectelor să îţi meargă bine
Clarifică. Gândeşte-te la ce ţi-ar plăcea să faci sau măcar în ce domeniu. Fă săpături, dacă e nevoie poţi ajunge chiar la un specialist în consiliere vocaţională. Scapă de confuzie şi află care e cea mai bună opţiune de carieră pentru tine! Până nu încerci şi nu rişti, nu câştigi şi nu ştii ce pierzi!
Specializează-te. Fă cursuri, îmbunătăţeşte-ţi şansele pentru succesul profesional. Cu cât îţi identifici mai bine slăbiciunile, cu atât mai bine poţi să îţi antrenezi aceste aspecte. Ai şansa să înveţi lucruri noi, să întâlneşti oameni interesanţi şi să cauţi un job mai bun.
Ai grijă de cei care contează. Atunci când nu îţi merge bine la job, viaţa ta personală suferă. Încet-încet, poţi deveni obosită, plictisită, urâcioasă cu cei dragi. Şi nu ai vrea să aibă de suferit relaţiile tale cele mai importante. Nu aduce „undele” negative în timpul liber petrecut cu cei dragi.