Mentorul – cum te ajută să-ţi creşti încrederea în forţele proprii

23.01.2012, 11:33.

Mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante.
Cuvântul mentor este întâlnit pentru prima dată în literatura greacă, în „Odiseea“ lui Homer. Mentor este numele unui bărbat care îi poartă de grijă lui Telemah, cât timp Ulise, tatăl său, este plecat în războiul troian. Există în poem o scenă în care însăşi Atena apare sub înfăţişarea lui Mentor, pentru a-l sfătui pe Telemah cum să se poarte faţă de peţitorii mamei sale. Asocierea dintre Mentor şi zeiţa înţelepciunii dă semnificaţia actuală a cuvântului. Mentorul poate fi un prieten apropiat şi sfătuitor, model, profesor, ghid, cineva mai experimentat.
Spre deosebire de coaching, care este de obicei o profesie, ce presupune specializare formală şi un salariu, relaţia de mentoring este orientată doar în avantajul discipolului, iar mentorul nu urmăreşte niciun câştig financiar. Totuşi, mentorul poate avea abilităţi de coach şi poate folosi tehnici din diverse domenii ca să-şi ajute discipolul să „crească“.
Putem vorbi de două tipuri de mentoring mai des întâlnite: formal şi informal. Mentoringul formal se întâlneşte fie în mediul universitar, unde studenţii pot beneficia de un mentor pe durata studiilor, fie în mediul organizaţional, unde angajaţii tineri caută un mentor experimentat, din cadrul organizaţiei lor sau dintr-o altă organizaţie, pentru a-i susţine în eforturile lor de dezvoltare profesională, de avansare în carieră sau de extindere a reţelei sociale.

Stabiliţi o relaţie apropiată
Mentoringul practicat în organizaţii presupune un proces de transmitere a cunoştinţelor, mai mult sau mai puţin structurat; comunicarea este relaxată, de obicei faţă în faţă. Deşi este de preferat un mentor cât mai experimentat, este bine ca diferenţa de vârstă să nu depăşească 15 ani, pentru a se putea stabili o relaţie cordială. Unul dintre scopurile mentorului este să-şi ajute discipolul să devină mai încrezător şi mai curajos, în niciun caz să-l intimideze. Mentorii pot să ofere informaţii importante referitoare la domeniul lor de activitate: cerinţe de admitere pe o poziţie, oportunităţi de promovare, sfaturi de prezentare la interviuri. Pot să împăr-tăşească, din experienţa lor, ce calităţi sunt absolut necesare şi trebuie dezvoltate pentru o anumită profesie, şi, de asemenea, care sunt riscurile şi sursele de frustrare posibilă în timp. Experienţa lor preţioasă îl ajută pe discipol să economisească timp pentru informare şi să evite anumite capcane tipice. Pe lângă mentoringul formal, putem vorbi şi de existenţa unui mentoring informal, care se desfăşoară între colegi aflaţi pe acelaşi nivel ierarhic sau pe nive-luri diferite, fără însă să presupună o relaţie structurată şi constantă. Poate apărea sub forma schimbului de idei, a susţinerii în conceperea şi realizarea unui proiect, a comunicării de ex-perienţă valoroasă.

Niciun mentor nu e perfect
Un mentor bun îndeplineşte şi rolul de coach, ajutându-şi discipolul să îşi stabilească scopuri realiste şi în acelaşi timp provocatoare, să îşi dezvolte abilităţile şi să persevereze cu entuziasm. El oferă informaţii şi corectează atitudini, însă este şi sursă de inspiraţie; cunoaşte atuurile şi minusurile celui pe care îl ghidează şi ştie cum să le folosească în vederea creşterii motivaţiei şi încrederii. Poate oferi detalii nu numai despre ce, ci şi despre cum trebuie făcut.
Este important să te simţi confortabil în prezenţa sa, fără însă să îl simţi ca fiind egalul tău. Dacă te simţi în largul tău, poţi să-i împărtăşeşti idei, gânduri şi proiecte în legătură cu care ai nevoie de feedback, de ascultare receptivă, de critici constructive şi de ghidare. În acelaşi timp, e nevoie să îl admiri pe mentor pentru performanţele sale în domeniul tău de activitate, ca să ţii cont de părerile lui şi să conferi suficientă greutate afirmaţiilor lui. Dacă nu îi respecţi autoritatea şi calităţile, îl vei transforma într-un prieten sau confident sau cel mult într-o sursă de susţinere în planul reţelei sociale. Totuşi, reţine că un mentor nu este un om perfect, nici măcar un specialist perfect. Ca orice om, are defectele sale de caracter, minusurile sale profesionale, erorile sale de judecată. Foloseşte-ţi propria raţiune să-i cântăreşti spusele, atunci când ele trezesc în tine îndoieli. Nu te feri să-i adresezi întrebări de clarificare. Dacă nu este dispus să răspundă şi are pretenţia să iei totul de bun, atunci nu este un adevărat mentor.
Mentoring divers

Comportamentul mentorilor poate fi încadrat în patru categorii principale

Buell (2004) afirmă că există patru modele de mentoring: modelul clonării, în care mentorul încearcă să creeze o copie fidelă a sa; modelul hrănitor, în care mentorul este o figură parentală, ce creează un mediu protejat şi deschis, unde discipolul învaţă, dar unde poate şi să ia iniţiativa şi să descopere singur; modelul de prietenie, în care relaţia se stabileşte pe nivel de egalitate, fără să existe o ierarhie; modelul profesional, în care se exclude pe cât posibil componenta personală sau socială şi focusul este pe relaţia profesională.