Cam aşa descrie prof. Herminia Ibarra momentele de schimbare a carierei în cartea sa „Working Identities”. Şi îi dau dreptate, nu eşti încă nici departe de ceea…
… ce ai fost, nici prea aproape de ceea ce ai putea deveni. În plus, ceea ce ai putea deveni poate lua în etapa asta foarte multe forme la care până acum nu te-ai gândit.
Cu siguranţă o stare similară este cea de la începutul carierei, însă atunci sunt mai multe şanse să intervină şi alte considerente practice care să primeze în faţa celor care ţin de valori şi principii de viaţă. Ai nevoie de experienţă, de un job, de un salariu care să îţi asigure traiul pe cont propriu, de un mediu din care să poţi absorbi cât mai multe.
Aparent e mai simplu, cel puţin obiectivele par mai clare. Varianta deja clasică de dezvoltare a carierei, tip Planifică-şi-Implementează, s-ar putea dovedi viabilă. Îţi stabileşti un obiectiv şi începi implementarea acestuia.
Dar ce te faci atunci când ai lăsat în urmă demonstraţia că poţi, ai acumulat experienţă, ai ajuns să înveţi suficient de multe încât să îţi dai seama cât mai ai de învăţat, ai început să realizezi că aşteptările care au stat la baza deciziilor tale de până acum s-ar putea să nu fi fost tocmai ale tale, simţi că nu mai suflă vântul la pupa aşa de puternic cum sufla cândva şi n-ai vrea să pierzi senzaţia şi nici energia pe care ţi-o dădea.
Citeşte continuarea articolului pe careeradvisor.ro!