Honoria Sauciu, Project Management Director la Romsys vorbeşte despre provocările pe care leîntâlneşte o femeie manager în domeniul IT.
Cum ai decis să îţi construieşti o carieră în domeniul IT?
Am avut un HC90 când eram copil şi am făcut câteva progrămele pentru a automatiza nişte sarcini foarte plictisitoare de la şcoală, cum era rezolvarea ecuaţiei de gradul 2, din care aveam de făcut sute de exerciţii. Aşa am înţeles potenţialul tehnologiei şi mi-am dorit să folosesc tehnologia pentru a face viaţa oamenilor mai uşoară.
Ai experienţă de lucru într-un domeniu în care probabil că ai avut colegi foarte mulţi bărbaţi, în care probabil că ai intrat în competiţie cu ei sau chiar a trebuit să te impui în faţa lor. Cum ai făcut slalom printre aceste provocări?
În domeniul IT este atât de acerbă lupta pentru oameni buni încât aproape că nu a contat că eram singura fată programator. Dimpotrivă, fiind singura fată, am fost o răsfăţată şi am avut chiar noroc de nişte mentori deosebiţi care m-au luat sub aripa lor, mi-au dat încredere în mine şi de la care am învăţat multe din ceea ce ştiu acum. Pe măsură ce am avansat, situaţia s-a schimbat desigur şi competiţia a devenit mai strânsă, dar nu resimt nicio clipă că aş avea un dezavantaj în faţa colegilor mei bărbaţi.
Acţionarii se uită către toţi managerii în acelaşi fel, cerând şi apreciind rezultatele fiecăruia. În interacţiunea cu colegii mei cred că e important să ne concentrăm fiecare pe ceea ce avem de făcut, să colaborăm bine şi să punem şi un strop de pasiune în munca noastră. Poate datorită acestui crez al meu, nu am avut parte de alt fel de discuţii, care să altereze aceste lucruri frumoase.
Care sunt factorii care au condus către evoluţia ta profesională în acest domeniu? De ce crezi că ai fost tu cea care a fost promovată atunci când s-a ivit această oportunitate?
În primul rând mi-am dorit să fac management în IT. Motivaţia mea este una internă şi provine din plăcerea de a construi: programe, sisteme, echipe, departamente, procese; orice aduce o valoare în compania unde lucrez sau în cea a clientului pentru care lucrez îmi aduce şi mie o satisfacţie care o depăşeşte pe cea materială. Această motivaţie s-a clădit pe o serie de abilităţi soft cum ar fi orientarea către rezultate, orientarea către client şi o abordare structurată în rezolvarea problemelor.
Cum ai reuşit să îţi lărgeşti orizontul, dincolo de IT, în perspectiva de business?
Avansand în carieră am constatat că pregătirea mea de inginer nu mai era suficientă pentru ceea ce aveam de îndeplinit şi m-am hotărât să urmez cursurile unui MBA serios care să îmi furnizeze această pregătire după o metodă de învăţare vestică.
Ce te-a determinat să doreşti să urmezi MBA-ul Româno-Canadian? A fost finanţat de firmă?
Am ales acest MBA întrebând manageri pe care îi admir şi care au terminat la rândul lor un MBA. M-a interesat un program serios, cu o curiculă densă şi cursuri face-to-face. Nu mi se pare că MBA e un program pe care să-l poţi face de la distanţă. Mi-am plătit singură taxele, deşi iniţial am discutat cu angajatorul meu posibilitatea să plătească firma. Am intuit însă că după MBA o astfel de obligaţie ar putea fi o frână în dezvoltarea carierei mele şi am hotărât să fac acest demers pe cont propriu.
Care au fost principalele lecţii cu care ai rămas în urma absolvirii acestui program?
Una din cele mai importante lecţii a fost că diferenţa dintre A şi A+ este dată de ceilalţi membri ai echipei. Cu alte cuvinte, numai lucrând în echipă şi completând propriile abilităţi cu punctele forte ale celorlaţi colegi poţi face diferenţa între bine şi excelent.
Am mai învăţat că munca poate fi distractivă şi că e mult mai uşoară atunci când faci ceea ce îţi place. De exemplu, efortul de a face un MBA timp de doi ani serile şi în weekend, care a părut descurajant la început, s-a dovedit a fi până la urmă foarte plăcut.
Şi nu în ultimul rând am învăţat de la colegii mei o mulţime de lucruri despre industrii total diferite de cea de IT, ceea ce mi-a lărgit foarte mult perspectiva şi modul în care privesc nevoile clienţilor mei. Orice client are nevoie de un sistem IT prin perspectiva nevoilor de business din industria sa şi asta este ceea ce contează cu adevărat.
De curând ai fost la Maastricht, pentru un schimb de experienţă cu Universitatea de acolo, care este unul dintre partenerii programului de MBA în România. Cum a fost?
A fost interesant să descopar similitudinile şi diferenţele dintre cele două medii. Universitatea din Maastricht are multe programe în zone defavorizate ale lumii, ceea ce le permite să pună mare accent pe calitatea programului, la fel cum programul Româno-Canadian ridică ştacheta în mediul românesc prin intermediul Universităţii din Ottawa.
În schimb, în vest se măsoară calitatea unui program MBA şi prin prisma satisfacţiei beneficiarului indirect, adică al companiilor angajatoare de absolvenţi MBA, ceea ce în România din păcate nu se întâmplă încă. Acest lucru generează confuzie în piaţa noastră despre calitatea şi rankingul diverselor programe MBA prezente în peisajul de business românesc.
Eşti o femeie care ştie bine ce vrea. Cum îţi stabileşti obiectivele pentru viitor?
Nu întotdeauna îmi fixez obiective clare şi de multe ori ele se nasc ca urmare a unei oportunităţi sau adversităţi.
Cum este să intri într-o companie de proporţii, în care să ai responsabilităţi mai mari decât până atunci, în plină criză, aşa cum a fost cazul tău?
Sună a clişeu, dar criza a fost o mare oportunitate pentru mine şi alţi profesionişti pe care îi cunosc. Eu am facut un pas foarte curajos într-o perioadă de criză pentru că am convingerea fermă că pentru oamenii valoroşi se găsesc oportunităţi întotdeauna şi poate chiar mai multe în perioadele de recesiune. Cursurile MBA îţi dau multe instrumente şi cunoştinte pentru a face faţă situaţiilor grele şi studiile de caz abundă în exemple de succes în perioade economice negre.
Cred că cel mai important este că dacă te ştii înarmat cu aceste cunoştinte şi instrumente, ai ochi să vezi nişte oportunităţi şi curajul să iei nişte decizii care altora le par riscante. Nu rămâi paralizat de contextul nefavorabil, aşteptând vremuri mai bune.
Ce înseamnă timpul liber în tot acest context?
Îmi aloc timp pentru relaxare de câte ori simt că am nevoie pentru că acest timp este necesar pentru a îmi asigura productivitatea în continuare. În rest, încerc să nu văd munca ca pe o obligaţie şi să găsesc satisfacţie în egală măsură în timpul petrecut la serviciu, cu familia şi prietenii, citind sau făcând sport.
IT-ul este şi o pasiune? Până unde mergi pentru această pasiune? Ce alte lucruri îţi place să faci în timpul liber?
IT-ul este o pasiune alături de economie, afaceri şi multe alte lucruri frumoase. Momentan îmi permit să aloc mult timp acestor pasiuni. Într-o perioadă era dezvoltarea de programe acasă în afara serviciului, acum este cititul cărţilor de economie şi afaceri. Nu renunţ la sport şi încerc să nu-mi neglijez nici prietenii. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să descopăr cultura, obiceiurile, gastronomia şi vinurile altor popoare.
Cum îţi încarci bateriile atunci când ai nevoie să te umpli de energie şi să te auto-motivezi?
Am o reţetă întreagă. Am muzica şi cărţile favorite. Am prieteni plini de entuziasm şi energie care mă inspiră şi cu care îmi place să stau de vorbă. Am locurile favorite: la munte, la mare sau la ţară la bunici. Îmi plac anumite oraşe unde oamenii sunt atât de veseli încât nu poţi să nu fii la fel şi veselia lor ţi se imprimă pentru mult timp: un exemplu e Barcelona. Schiul este un foarte bun energizant pe care l-am descoperit de curând şi vara compensez lipsa zăpezii cu alte sporturi în aer liber.