Chiar dacă pare ceva rupt din filme, hărţuirea sexuală este destul de răspândită, inclusiv în România. Din fericire, există şi la noi legi şi instituţii menite să apere victimele…
… acestei practici.
Potrivit datelor prezentate pe hartuiresexuala.ro, de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), 40 – 60% din femei sunt hărţuite sexual cel puţin o dată pe parcursul vieţii. Şi bărbaţii pot cădea victime acestui gen de comportament, însă 90% dintre persoanele hărţuite sunt femei.
Ce este hărţuirea sexuală
Conform legii 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei si bărbaţi, „prin hărţuire sexuală se înţelege orice formă de comportament în legătură cu sexul, despre care cel care se face vinovat ştie că afectează demnitatea persoanelor, dacă acest comportament este refuzat şi reprezintă motivaţia pentru o decizie care afectează acele persoane.”
De pe site-ul hartuiresexuala.ro aflăm şi ce înseamnă asta, concret: comentarii indecente privind aspectul sau viaţa ta privată, glume obsecene, fluierături, priviri lascive, apropiere nepermisă, expunerea unor părţi ale corpului, mesaje, e-mailuri, sms-uri indecente, afişarea de poze, screensaver-uri pornografice, ameninţări, constrângeri, insistenţă pentru începerea unei relaţii. De asemenea, eşti hărţuită sexual dacă anumite beneficii profesionale sunt condiţionate de oferirea unor servicii sexuale sau dacă eşti obligată să te îmbraci sumar la locul de muncă.
Ca să nu existe confuzii între hărţuirea sexuală şi un simplu flirt, specialiştii spun că hărţuirea te face să te simţi neplăcut, neputincioasă, este degradantă, nedorită, te înfurie.
Ce faci dacă eşti hărţuită sexual?
În primul rând trebuie să ştii ce comportament să adopţi faţă de celălalt. Nu te sfii să-i spui direct că te deranjează ceea ce face, cere-i, cu toată seriozitatea să înceteze, dar vorbeşte-i respectuos, fără ameninţări. În acelaşi timp, nu încerca să-i găseşti scuze. Nimic din ce ai fi putut face nu justifică un asemnea comportament.
Dacă, după o primă discuţie, hărţuirea nu încetează, atenţioneaza persoana respectivă în scris, aşa încât să rămână o dovadă palpabila a faptului că nu ai acceptat propunerile indecente. Între timp, caută să strângi cât mai multe dovezi asupra a ceea ce se întâmplă – mail-uri, scrisori, bileţele, cadouri şi notează toate detaliile – când au loc conversaţiile, cine este martor. Dacă este posibil înregistrează convorbirile cu persoana respectivă.
Odată strânse dovezile şi dacă hărţuirea nu încetează, cei de la CPE ne sfătuiesc să apelăm la un şef, fie cel direct dacă vinovatul este un coleg, fie managerul general dacă vinovatul îţi este şef. Dacă nu se iau măsuri, trebuie să faci o plângere scrisă, care va fi, la rândul ei, o probă în favoarea ta. De asemenea, poţi să ceri ajutorul sindicatului sau al departamentului de resurse umane.
Mai departe te pot sprijini instituţiile statului, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cărora trebuie să le adresezi sesizări scrise ce conţin numele tău, datele de contact şi descrierea situaţiei. De asemenea, te poţi plânge şi la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Dacă vrei să ceri despăgubiri sau să-ţi recâştigi drepturile pierdute din cauza hărţuirii, te poţi adresa unei instanţe civile. Cei de la CPE avertizează că, în cazul unui proces, trebuie să poţi dovedi că ai fost hărţuită, în timp ce vinovatul va fi nevoit să dovedească contrariul.
Foto: Shutterstock