Si mama ta avea, nu-i asa? Pantofii Guban, cu cel mai comod calapod si cu pielea cea mai fina… Pantofii pentru care mama a mintit ca are treaba in oras, ca sa fuga de la serviciu sa-i cumpere. Ca o …
Si mama ta avea, nu-i asa? Pantofii Guban, cu cel mai comod calapod si cu pielea cea mai fina… Pantofii pentru care mama a mintit ca are treaba in oras, ca sa fuga de la serviciu sa-i cumpere. Ca o sunase o prietena. Pantofii care nu stateau la intrare, la un loc cu pantofii obisnuiti, ci in sifonierul din dormitor, in cutia lor de carton, grijuliu inveliti in hartie. Pantofii pe care ii probam in oglinda, impreuna cu rujul si margelele mamei, cand ea nu era acasa…
De unde au aparut? In 1937, Blaziu Guban impreuna cu Andrei Kladori au fondat la Timisoara o mica fabrica de crema de ghete. Uzina chimica a fost preluata de comunisti in 1952, adica Guban a donat-o statului, ramanand directorul ei pe viata. Doi ani mai tarziu incepea sa produca si mase plastice, iar din 1959 incaltamintea care a facut-o celebra in intreaga tara.
Mai exista pantofi din astia? Se pare ca da, desi se gasesc la fel de greu ca pe vremuri. Dupa Revolutie, si mai ales dupa privatizarea din 1995, fabrica a trecut printr-un declin impovarat de litigii si nereguli. Acum se numeste GP Company si si-a extins brandul asupra mai multor produse, cum ar fi mobila, detergenti sau tesaturi din bumbac. Pacat! Daca as fi fost consultantul lor de branding i-as fi sfatuit sa se limiteze la marochinarie si pantofi, si sa-si joace cartea pe calitate. Nu conteaza ca se produc doar 7-8000 de perechi de pantofi pe luna. Nici n-as incerca sa produc mai multi. Ar fi cu atat mai pretiosi fiindca sunt putini!