5 lucruri care îi enervează pe anagajatori la interviuri

Te-ai îmbrăcat adecvat, nu ai întârziat şi ţi-ai închis telefonul, şi totuşi ai ratat câteva şanse de angajare, chiar dacă ai fost cel mai pregătit candidat.
Angajatorii sunt însă mult mai pretenţioşi de atât. Află mai jos ce anume îi enervează la culme la candidaţi.

Să pari disperat

După luni bune de căutări şi zeci de CV-uri trimise pe internet, interviuri telefonice şi alte câteva serii de întrebări ermetic de banale pe site-urile de joburi, este firesc să fii entuziastă că ai trezit în final interesul unui posibil angajator. Cu toţii ştim ce înseamnă o astfel de „reuşită” atunci când companiile concediază continuu de doi ani încoace, astfel că oricine ajunge la acest „nivel” simte deja nevoia firească să sărbătorească.

Doar că, din păcate, angajatorul nu va împărtăşi această stare de exuberanţă exacerbată, ci o va percepe mai degrabă ca pe un gest disperat a candidatului de se face plăcut, asta dacă nu ajunge deja în situaţia ridicolă de a se milogi, într-o manieră mai voalată, să i se acorde postul.

Atitudinea „ultra” pozitivă

Sigur ai observat şi tu că anunţurile de angajare sunt completate practic după un şablon: „persoană proactivă, rezistentă la stres şi atitutdine pozitivă, deschisă la nou…”, drept umare, absolut toţi norocoşii candidaţii, care au sărbătorit în prealabil invitaţia la un interviu, se vor înarma până în dinţi cu optimis, pozitivism, …ism şi tot ce presupune un răspuns afirmativ.

Genul acesta de candidat va răspunde prin urmare numai şi numai cu „da”, pentru că el ştie şi este capabil să facă absolut orice i se propune, chiar dacă nu a mai lucrat înainte asemenea sarcini.

Deseori, candidatul cu super puteri nu va fi oprit de nimeni să ceară mai multe sarcini pentru că este mult mai pregătit decât i-o cere fişa postului.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Din păcate, urmările acestui exces de zel gratuit se resimt după interviu.

Să te lauzi prea mult

Lauda de sine este un produs al frustrării şi nu are de-a face cu încrederea în sine şi nici nu câştigă încrederea angajatorului.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Atunci când candidaţii sunt întrebaţi despre ultimul loc de muncă şi realizările pe care le-au avut aici, aceştia tind să îşi asume în totalitate succesele proiectelor la care au lucrat. Nu este un gest suficient fanfaron decât dacă sunt strecurate şi câteva critici subtile despre firma obscură şi şefii incapabili care nu au ştiut să aprecieze un angajat atât de eficient…

Să întrebi de promovare

Te afli încă în starea de exaltare intensă provocată de emoţiile puternice ale interviului şi eşti convinsă că postul e al tău.

Poate că ai perceput corect mesajul sau poate este doar o impresie pe care ţi-a lăsat-o intervievatorul prea jovial. Indiferent de mesaj, nu te grăbi să întrebi după câte luni poţi aspira la o promovare din moment ce nu eşti nici măcar angajat.

Desigur, tu te vei gândi că, interesându-te de posibilitatea promovării, vei da impresia că eşti o persoană cu idealuri, care aspiră la mai mult, dar în realitate, angajatorii văd în asta decât aroganţă şi tupeu.

Să nu ştii… pentru ce ai venit

Vorba aceea înţeleaptă cu „…poarta nouă” cred că ne trezeşte multora amintiri de pe vremea în care eram elevi.
Oricine a trecut prin această situaţie amuzantă, de preferat la şcoală, pentru că la un interviu, nu te vei simţi decât stânjenitor.

Să nu ştii nimic despre companie, despre poziţia pentru care ai aplicat este un gest mai mult decât imprudent pe care foarte mulţi candidaţi îl fac din nebăgare de seamă, pe care angajatorii îl cataloghează drept ignoranţă.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro