Are 26 de ani și este student la Arhitectură. Pe lângă facultate, întreține mai multe site-uri și pagini Facebook, cu o temă comună: fotografia. De asemenea, lucrează și la deschiderea propriului lui studio foto, proiect care a pus stăpânire pe el, în ultima vreme.
Dar Cosma Alexandru este mai bine cunoscut ca fotograful și fondatorul paginii de Facebook Oameni ai Bucureștiului, alternativa românească la celebrul proiect Humans of New York. Deși nu a ajuns la același renume mondial, pagina Oameni ai Bucureștiului a strâns peste 120.000 de fani și fiecare fotografie primește mii de aprecieri. Este un proiect pe care Alexandru îl face din pasiune, fără așteptări financiare, și care le aduce bucurie celor fotografiați, prin simplul fapt că stau de vorbă cu o cineva dornic să-i asculte. De altfel, fotograful de la Oameni ai Bucureștiului vede toți oamenii fericiți și îi abordează ca atare, ca și când ar fi prieteni de-o viață.
Pentru Alexandru, fericirea este gustoasă și înseamnă să ți se îndeplinească toate dorințele, așa că o vede mai degrabă ca pe un obiectiv aflat într-un viitor constant, decât ca o stare prezentă. Însă tot el recunoaște că îl fac fericit poveștile celorlalți, pe care le transpune prin fotografiile sale, fiind de părere că, prin ele, se primește energie.
eJobs.ro: Cum a luat ființă pagina Oameni ai Bucureștiului?
Prima oară, am avut o pagină pe Facebook prin vara lui 2013, care se numea Vama Nouă – mă plimbam prin Vamă, surprindeam oamenii, atmosfera. Am vrut, în momentul ăla, să îmi pun talentul la încercare. Dar mă duceam să fac poze doar vara, în sezon, când erau destui oameni pe care să îi fotografiez. Trebuia să aștept de fiecare dată acea perioadă și entuziasmul era prea mare. Așa că am zis să încerc să fac ceva și prin București. Și nu voiam să fac poze la peisaje; era plictisitor. Oricum, și pe pagina Vama Nouă mă axam pe oameni. Și am găsit pagina Humans of New York, în care pozele erau însoțite de text. Am zis că pot să fac și eu asta; eu oricum eram foarte sociabil, mergeam cu autostopul, auzeam poveștile oamenilor și mă gândeam că ar fi trebuit să înregistrez ce povesteau. Și așa a început. Nu mi-am imaginat că Oameni ai Bucureștiului va ajunge până aici, dar știu că nu mă voi opri.
Citeste mai mult pe eJobs.ro