PR-ul are viitor în România, iar de acest lucru ne asigură unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniu: Eliza Rogalski, Managing Partner Rogalski Grigoriu PR.
Ne-am dorit să stăm de vorbă cu Eliza Rogalski, iar motivele au fost clare: întodeauna avem nevoie de modele, sau aşa cum spune şi ea, de poveşti pe care sa le putem aplica în viaţa noastră.
Absolvenţii facultăţilor de Relaţii Publice vin tare din spate şi par a şti foarte bine ce au de făcut. Dar pentru a ajunge acolo unde a reuşit să ajungă Eliza şi echipa ei, drumul nu este uşor.
Au învăţat în timp, au experimentat şi au înteles că „o agenţie fericită naşte clienţi fericiţi”, iar astăzi se pot mândri că sunt prima agenţie din România căreia International Public Relations Association (IPRA) i-a acordat trofeul Golden World Award, considerat Oscarul PR-ului, pentru cea mai bună lansare a unui brand la nivel internaţional, precum şi prima deţinătoare a trofeului SABRE European Awards pentru excelenţă în crisis management.
Daca vrei să stai de vorbă cu Eliza Rogalski, de regulă poţi să îi faci o vizită în „Cafeneaua Rogalski Grigoriu”, locul în care vorbeşte degajat despre PR, proiectele în care se implică, viaţa în agenţie şi multe altele. Dar pâna atunci, te invităm să citeşti interviul de mai jos şi ai să te convingi că repere există, important este să le găsim pe cele potrivite.
Cariera şi experienţa pe care le aveţi în domeniu sunt incontestabile. Ce merite vă asumaţi? Aţi reuşit să schimbaţi ceva în modul în care se „comunică” în România?
Nu îmi asum niciun merit, pentru că nu am construit singură ceea ce se vede astăzi. Fără nişte clienţi de calitate, la fel de bine pregătiţi ca noi, fără o echipă care trăieşte după aceleaşi valori ca mine şi fără o familie care să mă susţină, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.
Nu ştiu dacă am schimbat ceva din modul în care se comunică astăzi în România, poate la nivel de companii să fi creat nişte proiecte memorabile şi să fi lăsat ceva în urma mea, însă la nivelul omului de pe stradă nimeni nu cred că poate face aşa ceva într-un timp atât de scurt.
În general, cei care lucrează în PR nu au o pregătire specifică pentru acest domeniu. Este o meserie care se „învaţă din mers”? Dumneavoastră cum aţi început?
Este o meserie care se învăţa la facultate, există şcoli specializate în acest sens şi la noi şi recunosc că nivelul absolvenţilor este, cel puţin la nivel teoretic, încurajator pentru mine. Meseria asta are un viitor, chiar dacă a început forţat, din foşti jurnalişti, foşti ingineri, foşti orice altceva decât specialişti de PR.
E o diferenţă între prima generaţie de oameni de PR, cei care ocupau aceste poziţii prin anii 90, a doua generaţie – din care fac şi eu parte – care a început să practice meseria asta din curiozitate şi din nevoia crescândă a companiilor de a comunica cu presa – şi generaţia care vine după noi, colegi care termină facultăţile de profil şi care vin cu un bagaj de cunoştinţe impresionant.
La noi, drumul a fost invers: întâi am făcut şi apoi am căutat să înţelegem şi să teoretizăm ceea ce am făcut. Specialiştii din al treilea val, cum spun eu, au învăţat şi apoi au făcut, legând astfel mult mai rapid şi mai firesc practica de teorie. Eu am început dintr-o întâmplare, ei încep din convingere.
Care este rezultatul profesional cu care vă mândriţi cel mai mult?
Faptul că agenţia noastră are cei mai loiali clienţi. Nu este uşor şi nici obişnuit să lucrezi pentru companii de 10 ani, cu atât mai mult cu cât schimbările în companii sunt frecvente şi odată cu ele şi schimbările partenerilor cu care vrei să lucrezi. Cred că avem o capacitate extraordinară de a ne face meseria cu atâta plăcere încât relaţia rămâne proaspătă în ciuda trecerii anilor.
Aţi scris pe blog, încercând să demontaţi unele mituri care circulă în legătură cu PR-ul, că aceasta nu este o meserie specifică doamnelor. Totuşi, de ce s-au remarcat acestea mult mai mult comparativ cu bărbaţii?
Nu am găsit niciodată un răspuns la această întrebare, cert este că în meseria asta cunosc suficient de mulţi domni care se remarcă. Problema este, de fapt alta, – şi în meseria asta, la fel ca în altele, există oameni care nu prea îi fac cinste şi se întâmplă că aceştia să fie doamne şi domnişoare, mult mai frecvent decât domni.
Cum aţi fi gestionat „cazul Geoană” după pierderea alegerilor?
Ar mai fi fost ceva de gestionat?
Cum vede un specialist în relaţii publice modul în care sunt promovate femeile în România? Indiferent de domeniul de activitate.
Nu am fost niciodată feministă. Sunt o familistă convinsă şi greu de schimbat. Cred că femeile, nu contează de unde, trebuie să fie în primul rând femei. Poate educaţia primită în familie m-a modelat astfel, nu ştiu dacă e corect sau actual, dar cred că o femeie este în primul rând sufletul casei.
Cariera este un mod de a face această casă mai mare, mai modernă, mai numeroasă, dacă vrei. Aşa văd eu lucrurile. Nu mi-aş vedea nicioadată viaţă depinzând de o carieră. Cred că tocmai pentru că am făcut lucrurile astfel pare că mi-am construit o carieră de succes, când de fapt nu este aşa. A avea un serviciu este important pentru ceea ce faci după serviciu, de fapt.
Îmi puteţi da exemple de câteva persoane publice de la noi cărora un specialist în PR nu ar avea ce să le reproşeze din punct de vedere al imaginii?
Cred că la întrebarea asta am să va răspund altfel. Imaginea este mai mult ceea ce tu eşti şi spui decât ceea ce cultivi. Nu poţi cultiva o imagine care nu are rădăcini în ceea ce tu eşti. Îl admir pe Dan Puric. Îl admir pe Ioan Hollender. O admir pe Camelia Şucu. Admir încă la fel de mulţi oameni care sunt în primul rând autentici.
La nivel individual, ne ajută brandul personal în relaţiile interumane şi în viaţa profesională şi personală? Ar trebui să ne facem din PR un mod de viaţă?
Nu ar trebui să facem din PR un mod de viaţă, ci din noi înşine. A cauta celebritatea este nu doar greşit ci şi dăunător pentru propria persoană şi pentru cei din jur. Cred că a face din felul nostru propriu de a fi un mod de viaţă ne va ajuta să ajungem fericiţi acolo unde ne dorim. Din PR putem învăţa să fim empatici, să fim curioşi, să fim hotărâţi şi mai ales toleranţi.
Ce influenţă are social media asupra comunicării actuale? Care este rolul Facebook şi Twitter, din punctul dumneavostră de vedere?
Interviul ăsta o să fie publicat online. Să spunem că o fostă colegă de facultate ar vrea să mă găsească, m-ar cauta pe Google şi pentru că site-ul vostru e foarte bine indexat, ar găsi acest interviu şi apoi undeva pe Facebook adresa mea de e-mail. Mi-ar scrie un mesaj despre reuniunea noastră de 10 ani.
Eu aş găsi astfel alţi foşti colegi de facultate. Un alt coleg ar publica pe undeva un anunţ la televizor cu privire la acelaşi lucru. I-ar fi mai greu să mă găsească astfel. Despre social media s-au scris şi se scriu mii de cărţi. Până nu o practici nu o poţi înţelege. Despre televizor însă, toată lumea poate vorbi, discuta, analiza.
Aşa că cei care sunt activi în social media nu au nevoie de la mine sa le spun care este influenţa sa asupra comunicarii actuale, iar cei care nu o practică citesc aceste rânduri degeaba.
Ce părere aveţi despre site-urile de femei de pe piaţă? Le citiţi?
Ca profesionist, mă ajută să ating un public tânăr, care caută modele şi repere pentru viaţă, exemple şi sfaturi practice, poveşti pe care să le poată aplica.
Care e reţeta succesului în comunicare (individuală şi profesională)?
Aşa cum spuneam mai sus, nu doar ca nu există un secret, ci e un lucru pe care alţii l-au spus mult mai frumos înaintea mea: sinele.
Eliza Rogalski, Managing Partner Rogalski Grigoriu PR are o experienţă de peste 10 ani în comunicare. A absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti, şi-a început cariera ca jurnalist în 1999 şi din 2001 pe cea în relaţii publice. S-a specializat în comunicare strategică, absolvind cursul Competitive Intelligence, Creative Planning School şi un EMBA la Berlin School of Creative Leadership. A condus departamentul de PR al Tempo Advertising unde a dezvoltat o echipă de specialişti în PR care s-a transformat din 2007 în agenţia Rogalski Grigoriu PR.