Tot mai mulţi oameni iau foarte în serios viaţa trăită în afara serviciului. Specialiştii în resurse umane consideră că multe căsnicii suferă din cauza lipsei atenţiei acordată familiei.
Cu siguranţă cunoşti povestioara: „după o zi de muncă, mi-am potolim foamea meselor sărite la serviciu, m-au „asediat” copii pentru care, adeseori, simt că nu mai am energie, am schimbat câteva vorbe cu partenerul, m-am pregătit în grabă pentru ziua următoare şi apoi am adormim cu televizorul deschis”.
Fiecare persoană hotărăşte cât timp din zi alocă serviciului şi cât familiei. Există o vorbă din popor care spune „sunt ceea ce sunt” şi care se aplică în majoritatea cazurilor. Mulţi găsesc adesea explicaţii sau vinovaţi referitor la tipul de nefericire cu care se confruntă. În fond şi în esenţă, noi înşine decidem ce facem cu viaţa profesională, cu cea personală şi cât de bine le echilibrăm. Este o chestiune de opţiune personală ce ţine de diverse motivaţii.
Frustrări
Se întâmplă de multe ori să gândeşti frustrată: „Nu asta îmi doresc. Nu pentru asta traiesc. Nu astfel am gândit să-mi educ copii. Nu aşa viaţă de cuplu mi-am imaginat atunci când m-am căsătorit”.
Dacă ai ajuns la aceste gânduri, redefineşte-ţi lista de priorităţi, acordă mai multă atenţiei familiei, nu mai lasă bona să stea cu copilul tău zece ore pe zi pentru că sigur nu-ţi doreşti ca cel mic să-şi ştie mama din poze şi s-o vadă mai mult în week-end-uri.
Semne bune
Consultanţii de carieră spun că astăzi, spre deosebire de anii trecuţi, tot mai mulţi angajaţi încep să ştie să echilibreze balanţa viaţă personală, viaţă profesională şi să ia foarte în serios viaţa din afara serviciului.
În anii 90, când în România era un capitalism sălbatic, foarte mulţi angajaţi din multinaţionale ajungeau să petreacă şi câte 16 ore pe zi la serviciu. Acum, în general, mai spun aceştia, acei oameni încep să se gândească la faptul că ar trebui să stea mai mult timp cu familia, cu copiii.
Page: 1 2