În Europa, românii sunt imediat etichetaţi. Şi asta se îmtâmplă din cauza celor care trec graniţa cu gânduri nu tocmai ortodoxe. Dar nu suntem cu toţii la fel. Nu suntem ghidaţi…
… de aceleaşi instincte.
Acest lucru pare să-l fi înţeles americanii, care spre deosebire de europeni, nu generalizează.
„Fiecare individ este judecat separat după propriile calităţi şi defecte, iar acolo unde sunt comunităţi mari şi bine definite, românii sunt în general bine văzuţi. De exemplu, comunitatea românescă din zona Bridgeport este foarte respectată în Connecticut”, explică Dragoş Ciuparu, fost profesor cercetător chimist la Universitatea Yale din America timp de şase ani.
Înainte de a ajunge profesor peste Ocean, Dragoş Ciuparu a absolvit un doctorat în Franţa şi a fost profesor la Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti, unde, din 2005, atunci când a revenit definitiv în ţară, este prorector.
„Cel mai fertil sol pe care te poţi afirma profesional este în străinătate”
În plus, cercetătorul român este de părere că în străinătate există o societate în care conceptul egalităţii de şanse este cel mai bine aplicat.
„Nu se poate ca fiind bun să nu răzbeşti, să nu te realizezi, indiferent de cât de jos porneşti. Iar în ştiinţă, este locul cu cea mai bună infrastructură şi cele mai mari posibilităţi tehnice şi tehnologice. Eu acolo am avut senzaţia că nu există piedică de netrecut”, mărturiseşte acesta.
De asemenea, Dragoş Ciuparu mai consideră că pentru o integrare reală a României într-o arie europeană a cercetării, este esenţial să avem cât mai mulţi profesori şi cercetători care să fi studiat sau lucrat cu colegi din Uniunea Europeană. De aceea, le spune studenţilor săi că experienţa internaţională este esenţială oricărei formări profesionale.
În plus, din acest punct de vedere mai avem un beneficiu: studenţii români sunt foarte apreciaţi în America. Motivele? Vorbesc bine engleza şi sunt specializaţi în domenii precum matematică, fizică, chimie sau informatică.
Întors în ţară pentru a dezvolta un grup de cerectători
După aproape şase ani petrceuţi în America, Dragoş Ciuparu spune că nu mai lucrează la Yale, însă lucrează cu cei de la Yale.
„Încă avem proiecte comune, am studenţi şi cercetători postdoctorali care merg în vizite de lucru acolo, însă de lucrat lucrez în România pentru că-mi doresc să lucrez aici şi vreau să demonstrez că se poate”, ne-a declarat încrezător cercetătorul.
Deşi recunoaşte că a mai primit propuneri pentru a preda în străinătate, profesorul le-a refuzat momentan pe motiv că are în derulare diverse proiecte.
„Mi-am dorit să construiesc şi în România un grup de cercetare competitiv la nivel mondial, care să joace în prima ligă. Am revenit pentru că am crezut că se poate realiza un asemenea obiectiv şi cred că partea de infrastructură deja am realizat-o, iar acum lucrăm la resursele umane”.
Sistemul românesc depăşit de evoluţia elevilor şi a studenţilor
În timp ce profesorul are numai cuvinte de laudă despre sistemul de învăţământ internaţional, nu acelaşi lucru îl poate spune şi despre cel din România.
Dragoş Ciuparu consideră că la noi încă se pune prea mult accent pe informaţie,
iar pentru asemenea activităţi putem folosi Google.
„În foarte multe cazuri selecţia profesorilor este una negativă. Ei aleg meseria ca ultimă alternativă şi asta în special din cauza slabei motivări şi a percepţiei publice. Metodele sunt învechite, iar modelele societăţii nu constituie o pledoarie pentru a învăţa, ci dimpotrivă”, consideră profesorul.
Dragoş Ciuparu, la aceeaşi facultate cu Bill Clinton
Din anul 1999 până în toamna lui 2005, Dragoş Ciuparu a fost cercetător postdoctoral, cercetător şi apoi profesor la una dintre cele mai renumite universităţi americare – Yale. Tot acolo au studiat şi trei dintre preşedinţii Americii – George H.W. Bush, Bill Clinton şi George W. Bush.
Profesorul spune că anii petrecuţi acolo au fost foarte interesanţi. „Am învăţat foarte multe lucruri, atât în plan profesional, cât şi în plan social. Pe plan profesional, experienţa americană mi-a conturat profilul ştiinţific. Cred că cel mai mult m-a marcat experienţa socială americană, cu totul deosebită de ceea ce putem vedea în Europa”, spune acesta.