Îmi amintesc primele mele interviuri de parcă ar fi fost ieri. Și nu pentru că ar fi fost niște experiențe memorabile, ci pentru că au reușit să mă pună într-o postură atât de inconfortabilă că mintea mea pur și simplu refuză să le uite.
Cu ceva mai puține surse de informație decât acum, eram atunci o studentă ce abia terminase primul an de facultate, care n-avea niciun fel de experiență, dar care voia să facă primii ei bani și trebuia să convingă că merită să fie angajată, să aibă primul ei job, fără să știe să facă nimic concret, de fapt.
Partea bună e că, după mai multe interviuri, am reușit să conving. Partea mai puțin bună, la vremea respectivă, căci acum e doar amuzantă, e că „a durut”. De departe cel mai inconfortabil moment mi se părea cel de la finalul interviului, când… Citeste continuarea pe ejobs.ro!