Ozana ţine frâiele celei mai mari baze ecvestre din ţară. „Equestria” e un spaţiu impresionant ca investiţie şi concept. Pare rupt de realitate, însă există.
Ea spune că vine „la ţară”. Se află la „Equestria” zilnic după serviciu. După-amiaza o găseşti făcându-şi antrenamentul în compania lui Platon. Platon este calul pe care Ozana Moraru, medic oftalmolog, şi l-a achiziţionat acum zece ani. Se apucase, ca „superîncepătoare”, să ia cursuri de echitaţie, însă progresele de-abia se intuiau. Atunci a fost sfătuită ca, dacă e serioasă cu echitaţia, să-şi cumpere propriul ei cal. Şi s-a dovedit serioasă: acum deţine, împreună cu soţul ei, paisprezece cai, găzduieşte alţii zece la „Equestria” şi participă la competiţii ca amatoare. „Equestria” a inaugurat-o în 2010 – singura bază ecvestră din România care îndeplineşte standardele federaţiei pentru concursuri. „Aici nu o să vedeţi niciodată praf şi nici bălţi, chiar dacă plouă torenţial, pentru că există un sistem profesionist de drenaj pe sub teren.” La început s-a vrut a fi un passe-temps agreabil, însă încet, încet a apărut şi nevoia de „a face totuşi un business, pentru că nu poţi numai să cheltuieşti, trebuie să mai şi produci ceva. Prin urmare, scopul iniţial, acela de a mă relaxa, s-a poziţionat aproape pe planul doi.”
S-a gândit să-şi facă un loc al ei, pentru că era dezamăgită de mizeria din bazele care îi găzduiau calul. Terenul de lângă Snagov l-a achiziţionat în 2007, iar din 2011 au pornit şcoala de echitaţie şi concursurile. Între 22 şi 25 septembrie, „Equestria” organizează Marele Premiu al Bucureştiului, iar din 2012, baza va intra şi în circuitul competiţiilor internaţionale. „Investiţia a fost nebunească pentru timpurile şi ţara în care trăim, pentru că echitaţia nu este populară nici ca agrement, nici ca disciplină sportivă. Dar poate încet, încet…”, spune Ozana, care a organizat deja Cupa Equestria şi prima etapă din Grand Prix-ul României. Şi-ar dori să-i facă pe români să prindă gustul acestui sport şi vrea ca afacerea ei să se decline în două direcţii: şcoala de echitaţie şi competiţiile profesioniste.
Dacă te duce gândul la gentlemenii şi domniţele purtătoare de pălării care asistă la show-urile ecvestre în Marea Britanie, află că la asta mă gândeam şi eu când vizitam „Equestria”. Genul acela de manifestare british se potriveşte perfect cu spiritul locului.
Ozana se antrenează din 93 ca manager. Ea şi soţul său, Cristian, au deschis atunci ceea ce urma să devină cea mai importantă clinică privată de oftalmologie din ţară, „Oculus”. E invitată în toată lumea să susţină operaţii live şi face o echipă pe cinste cu soţul ei. El nu e pasionat de cai, dar a susţinut-o mereu, inclusiv financiar. Să pornească o astfel de afacere în anii crizei pare un gest nesăbuit, însă „dacă ţin la ceva cu adevărat, nu mă las până nu fac! Bine, nu îmi propun să ajung mâine pe Lună, ci lucruri fezabile. Îmi ştiu limitele, mi le forţez puţin, dar nu sunt inconştientă şi fac un prognostic cât de cât al şanselor de reuşită”, îşi explică Ozana ceea ce eu numesc un amestec bine dozat între optimism şi raţionalism.
Mărturiseşte că, de când stă în preajma cailor, s-a transformat într-un om mai bun. Un clişeu, poate, dar îmi povesteşte că există o conexiune nemaipomenită şi că, din acest motiv, acum e mai senină. „Platon e primul meu cal şi e cel care mi-a schimbat viaţa!” Râde spunând că şi colegii de la clinică au remarcat, pentru că „înainte eram mai rea. Acum sunt doar exigentă.”