Cum te pot ajuta tehnicile actorilor în viața profesională

.

Deși suntem obișnuiți să considerăm că locul unui actor este doar pe scenă sau pe marele/micul ecran și că antrenamentul lor este unul specific numai acestei meserii, există numeroase aspect ale pregătirii unui actor ce se pot aplica în aproape toate domeniile de activitate specifice omului modern.

Poate cel mai evident skill ar fi vorbirea. Ne place să credem că vorbim cu toții la fel, și eventual actorii vorbesc nițel mai bine pe scenă. Ei bine, ei nu încearcă să vorbească mai bine sau mai rău, ci încearcă să vorbească într-un mod pe care nu îl putem numi decât corect. Iar asta începe cu începutul, adică cu respirația.

Fără a respira corect nu putem vorbi corect, deoarece aparatul fonator uman este, în esență, foarte asemănător unui instrument de suflat, cum ar fi clarinetul sau trompeta. Or, fără un suflător bun, oricât de măiestrit e construit instrumentul, el rămâne un obiect mut. Așadar respirația este extrem de importantă pentru a nu obosi în timp ce vorbim, și pentru a putea genera o voce constantă, puternică și capabilă să redea toate nuanțele pe care ni le dorim atunci când transmitem un mesaj. E un instrument care ne va ajuta cu siguranță, indiferent de obiectul specific de activitate al fiecăruia.

Același efect are loc și atunci când pronunțăm corect fiecare cuvânt, mai ales că viteza în care ne-am obișnuit să trăim și graba cu care ne ducem la bun sfârșit sarcinile (din ce în ce mai multe, atât la serviciu cât și acasă, ne fac adesea să nu rostim cu sârg orice consoană din finalurile de cuvinte, să prescurtăm pe alocuri unele foneme, și așa mai departe. Ni se pare tuturor un lucru normal, însă există o mulțime de studii recente care arată că acest fenomen este unul care îi obosește teribil pe interlocutori, chiar fără ca ei să își dea seama, deoarece o mică porțiune din creierul lor se va concentra să „traducă” mesajul, adică să umple golurile lăsate de vorbitor. Sigur că aceasta se întâmplă cu viteza luminii, mai exact a gândului, însă are adesea efecte nedorite în ceea ce privește recepționarea mesajului concret.

Ce putem spune însă despre prezența fizică a unui actor? Ea se presupune a fi impresionantă pe scenă, într-un fel sau altul (după cum o cere rolul jucat), însă este și ea un instrument, ca oricare altul. De câte ori nu ați văzut o persoană altminteri plăcută la înfățișare, dar care are un mers sau o poziție a umerilor neatrăgătoare? Ei bine, exact ca în cazul vorbirii, înfățișarea noastră este și ea o carte de vizită. După cum încercăm cu toții să ne îmbrăcăm curat, cu bun gust, ba chiar elegant dacă împrejurarea o cere, la fel ar trebui să ne îngrijim și de postură. Știm prea bine cât de importante (chiar dacă uneori greșite) sunt primele impresii, iar dacă la un interviu de angajare, spre exemplu, sau chiar la locul de muncă, nu suntem atenți la aceste aspecte, în cei din jur se poate naște, involuntar, un sentiment care nouă ne va dăuna cu siguranță: antipatia. (Asta ca să nu mai vorbim că, acasă, am putea oferi un exemplu rău copiilor noștri…)

Și pentru că veni vorba mai devreme despre emoție, un alt lucru pe care putem să îl „furăm” din tehnica actoricească ar fi stăpânirea tracului. Nu vorbim aici despre simple emoții, deoarece ele sunt constructive, ele fac glandele suprarenale să secrete un surplus de adrenalină, care, folosit cum se cuvine ne va fi de mare ajutor. Vorbim despre trac, adică despre emoțiile acelea care produc un exces de adrenalină, ce ajunge în cele din urmă să ne paralizeze, să ne facă incapabili să ne ducem cu brio misiunea – oricare ar fi ea – la capăt. Dar cum oare le putem contracara? Actorii oare nu au emoții? Ei bine, se pare că aceia dintre ei care sunt cei mai buni și pe care îi admirăm cu toții au niște emoții groaznice. Dar antrenamentul și experiența profesională i-au deprins să se folosească de ele pe scenă sau în fața camerei de filmat, iar atunci când ele dau să se transforme în trac, să apeleze la mici exerciții de concentrare și/sau de respirație, pentru a le putea ține în frâu și pentru a le putea transforma dintr-un element distructiv într-unul constructiv.

Ce alte lucruri din pregătirea actorilor ne-ar mai putea nouă folosi în viața de zi cu zi, acasă sau la serviciu? Știm că ei posedă adesea o memorie fantastică. Oare s-au născut cu ea? Sau și-au antrenat-o prin jocuri, exerciții și așa mai departe? Apoi, o foarte bună coordonare, atenție distributivă, capacitate de concentrare… Toate acestea se pot dobândi, nu deodată, dar prin metode îndelung testate de către generații întregi de actori, ce se întind pe parcursul a mai multe sute de ani…

Și, ar mai fi ceva: una dintre principalele sarcini ale unui actor este să transmită în mod clar, neechivoc, o idee către spectator. Și nu doar prin mijloacele deja amintite ale respirației, rostirii etc., ci prin tehnici de cunoaștere și auto-cunoaștere psihologice, lucruri iarăși indispensabile atunci când interrelaționăm cu alții, indiferent de mediul în care ne aflăm.

Așa că putem „fura” de la ei câteva dintre toate aceste elemente, pentru a ne face nouă și celor din jur viața mai ușoară și mai frumoasă…

Ionuț Kivu este actor și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține Atelierul de actorie şi improvizaţie.

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton