Vii spre serviciu. Un coleg de la alt departament te saluta, tu raspunzi cu un mormait. Iti trantesti geanta pe birou, iar cuvintele: „inca o zi de munca!” iti strepezesc dintii.
Seful face greseala sa vina cu o modificare, adaugare sau cerere neasteptata, iar in tine asta trezeste un resentiment puternic. In afara nu se aude decat un bombanit in surdina, dar adevarul e ca-ti vine sa iti iei campii.
Si cand colegii vin cu propuneri, tie ti se par toate proaste si nu faci decat sa le critici. Suna cunoscut? Atunci e grav! Inseamna ca plictiseala „oarecum” inofensiva a degenerat in ostilitate si e timpul sa iei masuri. Ori renunti la serviciul asta, ori renunti la ostilitate!
Efectul lentilei roz
Da, efectul asta chiar exista! Dr. Ellen Berscheld de la Universitatea din Minnesota a petrecut mai multi ani studiindu-l. L-ai vazut si tu la cativa oameni care reusesc sa-si pastreze opimismul chiar si cand toti ceilalti isi pun mainile in cap. Pe scurt este capacitatea de a vedea partea frumoasa a lucrurilor chiar si cand e bine ascunsa printre partile neplacute. „Daca tabloul e groaznic, ma uit mai bine: poate imi place macar rama…”
„Am festelit proiectul si clientul s-a suparat si-a reziliat contractul? Da, e o situatie trista, dar macar stiu ce sa nu mai gresesc data viitoare. Sau imi dau seama cu ocazia asta ca nu ma pricep la treaba asta si ma reprofilez” o sa gandeasca un om cu ochelari cu lentile roz. Nu e nesimtit sau inconstient. E pur si simplu hotarat sa nu se lase innegurat de esec.
Iar cand lucrurile merga „asa-si-asa” el e de-a dreptul fericit.
Ti se pare greu sa-ti pui lentilele roz? Nu trebuie decat sa-ti amintesti, de exemplu, cat de fericita ai fost in ziua cand ai aflat ca ai fost angajata dupa interviu. Asa-i ca abia asteptai sa te-apuci de treaba? Ca totul ti se parea interesant si provocator? De plictiseala, nici vorba! De ostilitate, nici atat!
Un job fericit
Ostilitatea asta la serviciu apare mai ales atunci cand munca ta nu este indeajuns de apreciata. Sau CREZI TU ca nu e. Daca cineva (din conducere, evident) ar avea inspiratia sa te laude pe neasteptate, corabiile tale inecate ar iesi repede la soare.
Vestea proasta e ca nu te poti astepta la prea multa apreciere. Sefii au prostul obicei de a li se parea normal sa iti dai toata silinta, ca doar de aia te platesc, si uita, de cele mai multe ori, sa te mai si felicite. Atunci, iti ramane multumirea de a face ceea ce iti place. Or aici atingem un alt subiect sensibil.
Cati dintre noi facem un job care ne place? Daca te simti ostila la serviciu, in ciuda colegilor agreabili si a salariului bunicel, e momentul sa analizezi cu seriozitate: faci o treaba care te multumeste prin ea insasi? Te face sa te simti utila, iti exploateaza talentele, e o provocare pentru inteligenta ta?
Fiindca daca nu, supararea asta cronica n-o sa-ti treaca prea usor. Poate ca altceva, mai incitant sau mai riscant te-ar atrage mai mult… Dar n-ai de unde sa stii pana nu incerci. Iesi un pic din rutina zilnica, ia-ti un concediu si testeaza un pic piata. Exista altceva care iti face cu ochiul? Incearca si vezi. Nu-i exclus sa ai o surpriza.
Ca atunci cand iesi intr-o seara in club cu fetele, lasand verigheta acasa si constati ca esti agatata doar de ciudati, iar asta te face sa il iubesti si mai tare pe sotul tau de care credeai ca te-ai plictisit. La fel, nici in alte firme nu stau cainii cu colaci in coada neaparat. Tu singura decizi, si cel mai bine este sa-ti asculti intuitia. In cazurile acestea, te ajuta mai mult decat o analiza rationala…
Foto: NorthFoto