Nu se ştiu cauzele cancerului la copii, dar se vorbeşte despre factori favorizanţi: expunerea la radiaţii, electricitate, mutaţii genetice. Sunt rare cazurile de cancer moştenit sau cele legate de afecţiuni congenitale, cum este sindromul Down. Majoritatea copiilor care ajung la oncopediatrie par perfect sănătoşi într-o zi, iar a doua zi sunt diagnosticaţi cu leucemie, limfom sau alt tip de cancer. De obicei, simptomele se declanşeaza după o viroză.
Tratamentul îl primesc periodic, în mai multe serii, timp de doi ani. Urmează trei ani cu tratament de întreţinere şi abia după cinci ani copiii sunt consideraţi vindecaţi, dacă nu apare vreo recădere.
Fiecare copil pierdut, un eşec personal
Şi dacă nu îşi dau ultima suflare pe patul de spital. Se mai întâmplă şi aşa ceva, spune Nadia cu resemnare. Îşi aminteşte şi acum de primul copil care a murit sub ochii ei, chiar la începutul carierei ei în spital. Între timp s-a obişnuit, chiar dacă fiecare deces este pentru ea un eşec personal. A vrut să numere toate vieţile pierdute, dar s-a oprit la cinci căci situaţia a devenit prea dureroasă.
Chimioterapia, operaţiile, radioterapia sunt tratamente greu de suportat şi pentru adulţi, darămite pentru copiii mici, aşa că unii suferă de greaţă permanentă şi nu reuşesc să mănânce cu zilele.
Iar când pot să se hrănească singuri trebuie să ţină un regim special, ceea ce e destul de greu, având în vedere că banii sunt întotdeauna prea puţini, mai ales când unul din părinţi nu poate lucra, fiind nevoit să stea cu lunile prin spitale.
Deşi teoretic tratamentul este gratuit pentru asiguraţi, spitalul nu poate oferi toate medicamentele necesare copiilor cu cancer, aşa că părinţii trebuie să le plătească.
Când viaţa unui copil depinde de bani
Nadia Ulmeanu spune însă că sunt multe cazuri sociale în secţia ei, părinti care nu-şi permit nici măcar hăinuţe sau mâncare pentru cei mici, darămite medicamente pentru cancer, care sunt foarte scumpe.
Tocmai de aceea, Nadia este tot timpul cu telefonul la ureche, încercând să facă rost de o sponsorizare, un medicament gratuit sau un alt ajutor pentru copii. Nu o dată s-a întâmplat să facă chetă chiar în secţie ca să strângă banii care le lipseau părinţilor. Iar când puterea Nadiei nu mai este de ajuns, apelează la fundaţia pentru care lucrează.
E vorba de Asociatia PAVEL, asociaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii şi anemii grave. Datorita lor, copiii internaţi în secţiile de oncologie pediatrică au locuri de joacă unde sunt supravegheaţi de voluntari cu studii de psihologie şi merg în tabere, însoţiţi şi de Nadia. În ultimii doi ani au fost la Horezu, iar anul acesta vor merge la Bran, la o pensiune.
De curând, cinci dintre copii au fost în Rusia, la olimpiada copiilor bolnavi de cancer şi s-au întors cu două medalii de argint, una la tenis de masă şi una la şah. De altfel, şahul este una din activităţile cele mai potrivite pentru ei, ne spune Nadia, fiindcă îi relaxează fără a-i solicita fizic.
Asociaţia PAVEL se bazează în special pe voluntari şi are permanent nevoie de oameni care să ajute copiii bolnavi de cancer.
Dacă timpul nu îţi permite să devii voluntar, asociaţia PAVEL îţi poate prezenta un copil bolnav de cancer pe care să-l sprijini, atât cât poţi, ori cu bani, ori cu mâncare – pacienţii internaţi primesc mâncare de la spital, dar însoţitorii lor nu – jucării, hăinuţe, ori pur şi simplu vizitându-l la spital. Dacă majoritatea copiilor sunt internaţi alături de un parinte, există şi câţiva care provin din centre de plasament, iar la ei nu vine nimeni în vizită, singura lor familie fiind personalul din spital.