Nadia Ulmeanu, a doua mamă a copiilor bolnavi de cancer

29.07.2010, 07:34.

„Încercăm să ne autogospodărim ca să putem funcţiona. E greu, într-adevăr, să găseşti soluţii dar faptul că totuşi se leagă ceva este important ” spune Nadia, pe de o parte mândră de reuşitele ei, pe de altă parte dezamăgită că viaţa şi sănătatea copiilor depind mai mult de noroc.

Tot Nadia este şi frizerul secţiei. Undeva, pe un dulap din biroul ei, lângă cărţi de colorat, jocuri şi baloane, stă pregătită o maşină de tuns, cumpărată special pentru copii. După primele zile de tratament le cade părul şi nu pot aştepta până când vine un frizer trimis de spital.

O asistentă la 50 de copii

De când este asistent şef, Nadia plănuieşte să realizeze un studiu privind sindromul burnout – epuizarea provocată de stresul excesiv – la colegele ei. Deja a descoperit două asistente care prezintă simptomele specifice. Viaţa în spital este grea şi pentru ele, având în vedere că în timpul unei ture nu stau o clipă.

Chiar şi numai investigaţiile pe care le fac bolnavii de leucemie – puncţii lombare şi medulare – sunt îndeajuns de traumatizante pentru un copil care în plus trebuie să stea nemişcat într-o anumită poziţie pentru ca intervenţia să reuşească. Aşa că asistentele au nevoie de tot tactul şi toată răbdarea din lume.

Nu e uşor să-ţi păstrezi cumpătul când în secţie te mai aşteaptă alte zeci de copii care au nevoie de tine. Ziua, sunt două asistente care îngrijesc toţi cei 50 de copii internaţi. Pe timp de noapte, rămâne una singură. Iar copiii au nevoie de îngrijire permanentă, căci unii au perfuzii 24 de ore din 24, iar altora li se monitorizează permanent diureza sau temperatura.

Acasă, mamă şi gospodină

Acasă, Nadia este o mamă şi o femeie ca oricare alta, doar că în timp ce spală, găteşte şi are grijă de fetiţa ei, gândul îi e tot la copiii din spital şi la ce ar putea face pentru a-i ajuta.

Având în vedere că lucrează cu copii grav bolnavi m-aş fi aşteptat ca Nadia să fie genul de mama mult prea protectoare. Ea spune – şi o credem pe cuvânt – că experienţa acumulată în cei 10 ani o ajută să fie o mamă ca oricare alta, deşi recunoaşte că uneori simte că îşi neglijează fetiţa.

De asemenea, m-aş fi aşteptat că fetiţa ei să fie geloasă pe copiii din spital, dar din spusele Nadiei trag concluzia că nici nu încape vorbă. Fetiţa are prieteni în spital, le aduce singură jucariile ei şi le trimite revistele preferate – cu Barbie – prin intermediul mamei.

Cel mai tânăr copil cu cancer are cinci luni

Cele 50 de paturi ale secţiei de oncopediatrie sunt ocupate de copii cu leucemie, limfoame, tumori hepatice sau renale. Din cei îndeajuns de mari ca să înţeleagă despre ce e vorba, majoritatea ştiu de ce boală suferă. Dar sunt şi părinţi care decid să le ascundă adevărul. Deşi vin de ani de zile la tratament, unii copii cred că suferă de anemie sau alte boli uşoare.

Nadia crede că orice copil, cât de mic, trebuie să-şi cunoască boala, ca să ştie clar cu ce are de luptat. Dar la cererea părinţilor trebuie să păstreze secretul.

Cel mai tânăr din pacienţi are doar cinci luni. Cum era şi normal am fost curioasă ce poate provoca un cancer la această vârstă – nu mai putem da vina pe fumat, pe poluare sau pe chimicalele din mâncare.