Daria Gănescu este CliniClown, adică merge în spitale, costumată în clovn, ca să-i înveselească pe copiii bolnavi, iar la fiecare vizită redevine ea însăşi copil. Deşi noi ne-am obişnuit să asociem clovnii cu circul, Daria nu lucrează la circ, ci e păpuşar la Teatrul Ţăndărică. În 1996 s-a angajat aici, iar doi - trei ani mai târziu a auzit pentru prima dată de programul CliniClowns al Uniunii Teatrale. I-a plăcut ideea din prima, dar abia în 2002 s-a alăturat proiectului. Acum nu numai că îi dă viaţa clovnului Suzi, dar este şi Director Artistic în cadrul fundaţiei CliniClowns. În total, la fundaţie lucrează 10 clovni, împărţiţi în cinci echipe, patru în Bucureşti şi una în Braşov. În Capitală au patru spitale cu secţii de pediatrie unde încearcă să fie prezenţi o dată pe săptămână, pentru a-i obişnui pe copii cu astfel de activităţi. "Cliniclown-ul apare în salon pentru a sparge «normalitatea» vieţii de spital, pentru a atrage atenţia copilului de la rutina spitalicească, de la durere, boală."Păpuşă pe post de confidentDaria provine dintr-o familie de păpuşari şi întotdeauna s-a simţit în largul ei în această lume. "Pentru mine păpuşa nu era o entitate pe care o priveam de la distanţă, pe o scenă. Ea era prezentă în viaţa noastră prin domnul Gâgă, o păpuşă pe care mama o folosea pe post de confident. Domnul Gâgă ştia tot ce nu trebuia să ştie mama!"Când a devenit ea însăşi păpuşar şi-a dorit să nu fie doar un exponat pe o scenă, ci să interacţioneze cu cei mici, să fie printre ei. "Când am auzit despre clovnii din spitale, mi-am dat seama că micii spectatori din sală se bucură, dar cei din spitale au nevoie de artă! Aşa simt că teatrul şi tot ce am învăţat folosesc cuiva!"Totuşi, cum suportă o mamă să vadă atâţia şi atâţia copii bolnavi? Daria spune că ea nu merge să vadă copii bolnavi, ci pur şi simplu copii. "Noi nu ne adresăm bolii copilului, ci sufletului şi minţii lui. Poate cineva să-mi spună că un copil bolnav e mai puţin copil? Sau că şi-a pierdut dreptul la bucurie şi joc? Nu. Asta e treabă noastră: să le amintim că ştiu să râdă şi să se joace.""Curajul de a fi penibil"Toţi clovnii din echipa CliniClowns sunt actori cu experienţă, care în plus fac şi training-uri sepciale cu clovni mai experimentaţi din Olanda, ţara unde a apărut ideea CliniClowns. Totuşi, partea tehnică este mai puţin importantă în opinia Dariei. "Cel mai important lucru este să fii deschis şi dispus să renunţi la toate paravanele, carapacele, platoşele pe care noi, adulţii, le folosim ca să fim «adulţi», «interesanţi», «inteligenţi» şi aşa mai departe. Trebuie să fii capabil să ajungi la inocenţa care îţi dă curajul de a fi penibil. Simplu, nu?"Cu alte cuvinte, nu-i poţi cuceri pe copii decât dacă te transformi tu însuţi în copil. Am fost curioasă cum poate face asta o femeie în toata firea, care are acasă o fiică adolescentă. Daria ne impartăşeşte din secretele ei: "Renuntaţi la importanţă, experienţă de viaţă, cursuri, diplome, buletin (a se citi vârstă), preconcepţii, idei fixe, «am dreptate», «eu stiu», «eu trebuie»... la tot ce vă face să fiţi «responsabili». Găsiţi curajul să lăsaţi jos tot bagajul ăsta pe care noi, adulţii îl cărăm în spate cu maximă mândrie. Atunci veţi fi copii şi veţi observa maxima înţelepciune ce zace în mintea neparazitată a unui copil." Citeşte continuarea în pagina următoare!"Mami a mea a murit"Daria recunoaşte că unii din copiii întâlniţi îi rămân mult timp în suflet. De curând a cunoscut o fetiţă care i s-a agăţat de gât imediat ce a văzut-o încât toţi cei din jur au crezut că sunt cunoştinţe mai vechi. "Ne-am pupat, ne-am îmbrăţişat, am mângâiat-o... era foarte veselă, exuberantă chiar! Orgoliul meu de artist adult se umfla în pene", povesteşte Daria. "După câteva minute de mare bucurie şi iubire, fetiţa se uită la mine cu niste ochi negri superbi şi spune plină de entuziasm: «Mami a mea a murit!» Am simtit un gol în cap, l-am simţit pe Lucian (colegul Dariei, n.r.) cu gol în stomac."Pentru că doi ochişori negri aşteptau un răspuns, Daria i-a zis: "Nu-i nimic, se mai întâmplă, hai să ne jucăm", si a pornit prin secţie de mână cu fetiţa care a fost tot timpul veselă şi interesată de jocurile clovnilor. "Colegul meu m-a mustrat după sesiune: «Cum ai putut să-i spui că nu-i nimic?» Apoi mi-am dat seama că a fost bine aşa pentru că toată lumea o compătimea, iar ea voia să ştie că poate merge mai departe, că poate fi copil şi în circumstanţele actuale."Acesta e doar unul din cazurile pe care şi le aminteste Daria. Dar spune că au fost mulţi copii care i-au schimbat viaţa prin poveştile lor, care au învăţat-o să trăiască, să se bucure de "minunea asta de viaţă". "Au fost copii pe care i-am văzut crescând în spital, alţii pe care i-am văzut înviind în spital." "Mă bucur când am cu cine să mă cert"Am fost curioasă cum se schimbă o mamă după ce vede atâţia copii bolnavi, răniţi, unii din ei condamnaţi la moarte. Bănuiam că Daria e genul de mamă protectoare, care nu îşi scapă din ochi copilul nicio secundă, de teamă să nu-l vadă pe patul de spital. "Faptul că merg prin spitale de atâţia ani mi-a modificat atitudinea faţă de fiica mea, faţă de copii în general, dar nu aşa cum credeţi. Nu am devenit mai protectoare pentru că asta nu ajută la nimic."Din contră, această experienţă a ajutat-o să crească o fetiţă independentă, care acum e o adolescentă sigură pe ea. "Am învăţat o lecţie foarte valoroasă: să mă bucur atunci când fiica mea e obraznică şi am cu cine să mă cert! Am verificat de multe ori vorba din bătrâni, «copilul cuminte e bolnav». Din păcate aşa este."Foto: arhiva personală