Daria recunoaşte că unii din copiii întâlniţi îi rămân mult timp în suflet. De curând a cunoscut o fetiţă care i s-a agăţat de gât imediat ce a văzut-o încât toţi cei din jur au crezut că sunt cunoştinţe mai vechi. „Ne-am pupat, ne-am îmbrăţişat, am mângâiat-o… era foarte veselă, exuberantă chiar! Orgoliul meu de artist adult se umfla în pene”, povesteşte Daria.
„După câteva minute de mare bucurie şi iubire, fetiţa se uită la mine cu niste ochi negri superbi şi spune plină de entuziasm: «Mami a mea a murit!» Am simtit un gol în cap, l-am simţit pe Lucian (colegul Dariei, n.r.) cu gol în stomac.”
Pentru că doi ochişori negri aşteptau un răspuns, Daria i-a zis: „Nu-i nimic, se mai întâmplă, hai să ne jucăm”, si a pornit prin secţie de mână cu fetiţa care a fost tot timpul veselă şi interesată de jocurile clovnilor.
„Colegul meu m-a mustrat după sesiune: «Cum ai putut să-i spui că nu-i nimic?» Apoi mi-am dat seama că a fost bine aşa pentru că toată lumea o compătimea, iar ea voia să ştie că poate merge mai departe, că poate fi copil şi în circumstanţele actuale.”
Acesta e doar unul din cazurile pe care şi le aminteste Daria. Dar spune că au fost mulţi copii care i-au schimbat viaţa prin poveştile lor, care au învăţat-o să trăiască, să se bucure de „minunea asta de viaţă”. „Au fost copii pe care i-am văzut crescând în spital, alţii pe care i-am văzut înviind în spital.”
Am fost curioasă cum se schimbă o mamă după ce vede atâţia copii bolnavi, răniţi, unii din ei condamnaţi la moarte. Bănuiam că Daria e genul de mamă protectoare, care nu îşi scapă din ochi copilul nicio secundă, de teamă să nu-l vadă pe patul de spital.
„Faptul că merg prin spitale de atâţia ani mi-a modificat atitudinea faţă de fiica mea, faţă de copii în general, dar nu aşa cum credeţi. Nu am devenit mai protectoare pentru că asta nu ajută la nimic.”
Din contră, această experienţă a ajutat-o să crească o fetiţă independentă, care acum e o adolescentă sigură pe ea.
„Am învăţat o lecţie foarte valoroasă: să mă bucur atunci când fiica mea e obraznică şi am cu cine să mă cert! Am verificat de multe ori vorba din bătrâni, «copilul cuminte e bolnav». Din păcate aşa este.”