Camelia Şucu: Femeia care nu oboseşte niciodată!

Cu două businessuri exclusiviste în domeniul designului de interior, nimeni nu se aştepta să-şi extindă afacerile în agricultură. La 47 de ani, Camelia are atâtea planuri măreţe, încât glumeşte spunând că i-ar folosi o clonă.
Soseşte de la o lansare de carte şi intră la o filmare. Apoi, are o întâlnire cu nişte bancheri care au venit să viziteze Iconic, un restaurant-wine bar şi concept store cu piese de design celebre, pe care l-a înfiinţat în 2007. Mai târziu, se întoarce la birou pentru a discuta cu oamenii ei de la Class Living, magazinul de mobilier şi decoraţiuni de lux. Şi-a pus telefonul la încărcat azi-noapte, iar bateria este epuizată înainte de ultima întâlnire din zi. Sună încontinuu, iar ea n-are stare dacă nu răspunde. Aşa este felul ei de a funcţiona în business. Este doar o zi obişnuită din viaţa Cameliei şi nici nu e încă şase seara.

Acţiune şi decizii îndrăzneţe

Ai vrea să petreci 24 de ore cu ea? Atunci îţi recomandă nişte role, de preferinţă unele care să prindă viteză. Gilles Bensimon, celebrul fotograf francez care îi este prieten apropiat şi care a realizat pozele superbe de la nunta fiicei ei – pe care le poţi vedea exclusiv în paginile următoare – i-a spus că este un „speedy angel“. O amuză asta şi, cu zâmbetul ei impecabil, hollywoodian, recunoaşte că, într-adevăr, nu poate sta locului. A avut dintotdeauna ritmul acesta, dar parcă s-a accelerat în ultimii doi-trei ani, de când se ocupă intens de ultima ei descoperi-re în materie de business: Piaţa de Gros Bucureşti, pe care vrea s-o transforme într-una la standarde europene. Şi nu e doar atât: a început să se lupte cu toată lumea pentru credinţa ei în potenţialul agriculturii româneşti. Duce multe bătălii, pe fronturi paralele, dar asta e ca un drog care îi realimentează pofta de a construi. „Când eşti foarte dinamic, neuronii tăi au clar altă viteză. Şi mi s-a întâmplat, de multe ori, când comunic, să nu fiu imediat înţeleasă. Iar dacă te uiţi în ochii celuilalt şi vezi că n-a înţeles, zici: «Decât să se piardă lucrul ăsta, mai bine îl fac eu!»“ Spune că nu este „control freak“, dar vrea ca lucrurile să se întâmple. Alături de ea, rezistă doar oamenii care aleargă repede. Şi în business, şi în viaţa personală.

Se trezeşte la 7:00 şi, timp de o oră, răspunde la e-mailuri. „De cele mai multe ori nu sunt la birou, dar am iPad-ul cu mine. Ştiu că primesc e-mailuri multe, încontinuu, şi atunci dimineaţa fac ordine în ele, răspund la ce am de răspuns, mi le pun pe o agendă pe care s-o dau mai departe asistentei mele.“ După, merge în parc, de cele mai multe ori împreună cu sora ei. În fiecare dimineaţă, fără nicio excepţie, face jogging. Aleargă o tură, după care face nişte sprinturi, urmate de exerciţii de streching. Stă maximum o oră. Alternează parcul cu sala de fitness pe care şi-a amenaja-t-o la birou. Alege sala când vrea sa treacă şi pe la firmă, ca să vadă ce mai trebuie plătit, semnat, ca să discute cu arhitecţii, cu marketingul… chiar şi fiind pe bandă! „Sunt ca un fel de cloşcă şi vreau să mă asigur că ştiu ce se întâmplă în detaliu.“ Reţineţi cuvântul cloşcă!

De la design la agricultură

În acest moment, se concentrează asupra mai multor planuri: se îngrijeşte de brandul ei personal, vrea să facă nişte schimbări interesante la Class Living şi Iconic, dar energia ei merge mai ales către Abundia – aşa a redenumit Piaţa de Gros din cartierul bucureştean Berceni, pe care a cumpărat-o acum doi ani. Logoul Abundiei va fi o cloşcă cu pui.
În 2008, nu-şi imagina că va ieşi din industria ei, din zona ei de confort, „coconul meu de lifestyle, de frumos, de design“. Nu avea niciun gând să investească în altceva, ba mai mult, avea în plan con-
strucţia unui complex de case pe care să-şi pună amprenta câte un designer. Menţionează că proiectul nu a fost dat uitării, ci este doar în stand-by. Dar în 2010 a intrat în agricultură prin cumpărarea acestui complex logistic.
Instinctul i-a spus că nu poate rata ocazia. „Trebuia să investesc în ceva care produce, ca să pot susţine frumosul într-o perioadă în care mulţi l-au desconsiderat. Dorinţa, împlinirea care vine din a produce este foarte «basic» la mine: pentru că sunt femeie şi mi-a plăcut să fac copii.“ Acum un an, a început lucrările de reamenajare şi a ales numele de Abundia. Lansarea oficială va fi vara viitoare, „Orice lansare de brand e bine să fie făcută când are nu doar strategia pusă pe hârtie, ci este măcar 10% implementată. Noi avem mai mult de 10%, cu toate astea nu sunt mulţumită. Vreau mai mult! Când vom deschi-de, vreau ca oamenii să vadă şi să simtă exact ceea ce oferim.“

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Un business cât un ecosistem

Abundia este o piaţă de gros, dar şi parte dintr-un business integrat, un ecosistem care creează alte businessuri şi generează progres zonal. Vrea să încurajeze producătorii şi producţia şi să reînvie un întreg lanţ care să alimenteze o piaţă de gros profitabilă. Totul se leagă. Abundia se va dezvolta şi pe verticală, şi pe orizontală, pentru că se poate duce cu ramificaţii în ţară, în zonele de lângă Bucureşti, unde se cultivă fructe şi legume, ca să colecteze produse în nume propriu. Acest rol de centru de colectare poate aduce plusvaloare, pentru că, după ce au colectat marfa, comercianţii o pot sorta, spăla şi ambala tot la Abundia, iar atunci marfa poate fi vândută mai avantajos. Toate supermarketurile îşi doresc să aibă acest gen de servicii, cu produse pregătite, împacheta-te şi sortate, explică Şucu. Pe lângă spaţiul de colectare, există trei hale unde se vor comercializa produse bio, fructe şi legu me din import şi din ţară, şi e în construcţie şi o hală de frig. Producătorii vor avea şi un spaţiu de 100 de metri pătraţi, unde vor putea să-şi depoziteze marfa, cu temperatură controlabilă, bine păzit, iluminat şi bine construit, plus un punct vamal, un punct de reciclare şi o rampă pentru utilajele mari.
„E new business pentru mine, dar şi pentru România. Mulţi fermieri vor fi oamenii bogaţi ai României peste cinci ani, dar trebuie să creadă şi să înţelegă această transformare a agriculturii în business. Niciun business nu există fără investiţie, borderou, facturi… Lucrurile astea sunt noi, dar pe mine nu mă sperie să construiesc de la zero, ba dimpotrivă, mă provoacă imens. Totul se poate transforma dacă investeşti şi o faci cu know how. Acolo unde ştiu, aplic ce ştiu, acolo unde nu ştiu învăţ şi, mai ales, îmi iau pe lângă mine oameni care ştiu. Ştiinţa mea este faptul că înţeleg ce înseamnă business, ştiu de unde se porneşte şi cum se construieşte şi am relaţiile pe care pot să le pun laolaltă.“ Riscurile sunt mari, dar, ca să ajungi sus, trebuie să te uiţi foarte sus şi să gândeşti pe termen lung. Camelia nu poate concepe o afacere pe termen scurt, toate sunt cu întoarcerea investiţiei în cinci până la zece ani… Spune că i s-a întâmplat, în trecut, să facă şi greşeli, dar se uită la bogaţii Americii: toţi au trecut prin cel puţin două falimente şi şi le-au asumat. „Şi eu am greşit, dar asumarea mi-a răcorit foarte mult orgoliul: dacă spui «da, am greşit», l-ai şlefuit.“

You think you know, but you have no idea…

Povesteşte că timpul pentru ea începe seara, când îşi termină întâlnirile; atunci fie trece pe la părinţii ei, fie vin fetele pe la ea. Se vede cu ele şi la serviciu, unde are deja amenajate birourile lor.
După divorţul de Dan Şucu, viaţa ei a continuat pe de o parte în acelaşi ritm: şi-a consolidat şi mai tare independenţa pe care-a avut-o mereu. Independent, în opinia ei, este un om activ, căruia îi place să facă lucruri. „Nu înseamnă că nu vrei să faci parte dintr-un grup sau un cuplu. Femeia, fără iubirea şi protecţia unui bărbat, nu se simte împlinită. Eu îndrăznesc să spun că femeia din România, după ’90, vrea succes în carieră, dar are încă împământenită dorinţa de a avea copii, un partener şi de a construi o relaţie frumoasă cu el. Asta se poate face în condiţiile în care îi este respectată independenţa, adică munca, şi este ajutată.“

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Pe de altă parte, viaţa unei femei care a ajuns la o anumită vârstă nu este, după despărţire, la fel ca viaţa unui bărbat. Femeia are responsabilitate mai mare vizavi de copii. „Aceasta a fost şi abordarea mea destul de mult timp după divorţ: chiar nu am avut gândul şi timpul decât pentru business şi pentru a-mi echilibra viaţa mea şi a copiilor. Cu toate transformările de după o despărţire, nu cred că e posibil ca o femeie să se arunce imediat într-o altă relaţie. O bună perioadă de timp, vreo doi ani, parcă eşti între două lumi, ameţită. Este ca şi când nişte terminaţii nervoase au fost tăiate şi încearcă să se refacă. E dureros! Dar
asta nu înseamnă că, după divorţ, femeia Camelia Şucu n-a mai simţit, nu s-a mai îndrăgostit sau n-a mai fost dezamăgită.“ A încercat să clădească o relaţie cu cineva din afara ţării, însă legăturile prin tele-fon sunt complicate. Despre relaţia cu un bărbat mai tânăr, despre care s-a scris în 2011, vorbeşte detaşat, la persoana a treia: „Camelia Şucu din 2011 nu avea o problemă cu vârsta“. Deşi are o educaţie tradiţio-
nalistă, spune că se adaptează repede. Dar a fost dezamăgită de cuvintele dure şi de felul în care au fost judecate două persoane care sunt buni prieteni sau care poate doreau să înceapă o relaţie… A avut impresia, atunci, că intenţiile oricui ar fi venit lângă ea, mai tânăr fiind, nu puteau fi percepute decât într-un mod greşit. Aşa că a hotărât, din responsabilitate faţă de copii şi de imaginea ei, să nu meargă mai departe.

Cartea care dă cărţile pe fată

Îşi doreşte să construiască în jurul numelui ei un brand foarte puternic. Este conştientă de influenţa ei în zona de business, de lifestyle, de design interior… Şi, pentru că de mai multe ori a fost judecată greşit, vrea să explice multe într-o carte la care lucrează de câteva săptămâni; să povestească cum este să treci de la a nu avea bani la a fi „doamna cash“, cum este să-ţi pierzi prietenii şi cum poţi să-ţi revii şi să te reinventezi după ce ai fost dat la o parte de-atâtea ori. Dar pentru asta trebuie să încetinească ritmul, să-şi adune gândurile. Deocamdată, e la Iconic şi e târziu; programul de lucru s-a încheiat demult, chiar şi pentru cei care stau peste program. O întreb dacă merge acasă. Se ridică de la masă, se uită în jur. Parcă ar mai sta un pic, să mute nişte piese de mobilier care nu i se par la locul lor. „Deşi, dacă mă uit mai atent, arată bine… Totul e foarte bine.“

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro