Cum aplici pentru un job în UE

25.01.2012, 09:20.

Între legislaţie, aventurile celor care şi-au luat inima în dinţi şi nebunia formalităţilor, jobul în străinătate poate părea ceva foarte îndepărtat… Află care sunt primii paşi în acest demers.
Ar putea fi aventura vieţii tale. Cu siguranţă este pentru Andreea Bârlad, o tânără de 27 de ani, venită din Piteşti la Bucureşti pentru a-şi găsi împlinirea profesională: Facultatea de Limbi Străine, job bine plătit într-una dintre acele clădiri cu prea multe etaje, iar din 5 decembrie 2010… hostess pe un vas de croazieră ce are ca traseu riviera mexicană până în mai, iar apoi Alaska până în septembrie. Deşi povestea ei nu este legată de Uniunea Europeană, am ales să ţi-o prezentăm din două motive. Primul şi cel mai important, Andreea este extrem de fericită cu alegerea făcută. Iar cel de-al doilea, considerăm că ea este reprezentanta unei generaţii, a celor care, ca şi ea, declară: „Mă simţeam tare neputincioasă că pierdeam ore-n şir într-un birou în care nu mai găseam nimic interesant. Îmi ardeau călcâiele să plec, să văd mai mult.“ Şi a făcut-o printr-o agenţie de recrutare din Braşov. Prima încercare a fost un eşec, căci a picat interviul final din lipsă de experienţă. „Am avut un parcurs anevoios, dar, dacă vrei, se poate“, îmi spune Andreea. A trimis un CV detaliat în engleză, iar greu a început să-i fie după interviul final, când a intrat în scenă birocraţia românească pentru nişte acte care trebuiau obţinute urgent. I s-au cerut scrisori de recomandare, cazier, copii de pe actele de studii şi dosar medical. Din fericire, firma i-a decontat taxele pentru analize şi cea pentru viza în State. Dacă unele companii îi cer angajatului să-şi cumpere biletul de dus, ei i-a fost plătit de angajator. Primul sfat al Andreei e să te înarmezi cu răbdare şi, desigur, cu bani – unele interviuri se ţin în alte ţări, în cazul ei în Ungaria şi Slovacia.

Atitudinea determină finalul „Mi-am promis că nu mă voi lansa într-o rutină de muncă şi de somn şi că voi profita de orice moment care-mi provoacă plăceri cât de mici. Aşa că încerc să-mi fac experienţa cât mai fericită. De când am plecat, simt că radiez de veselie! Regret doar că nu am făcut asta mai devreme“, spune Andreea.

Primii paşi

Aşadar, ideea unei plecări îţi surâde? Cel mai important de ştiut este că „cetăţenii români au aceleaşi drepturi ca şi nativii din statele UE, fiind cetăţeni europeni. În rest, obţinerea unui job depinde de legislaţia fiecărei ţări“, spune jurnalista Mona Scărişoreanu, specialista în afa-ceri europene a revistei Capital. „Teoretic, să te deplasezi dintr-un stat UE într-altul ar trebui să fie simplu ca mutatul dintr-un judeţ în altul.“ I-am cerut Monei să întocmească o listă cu aspectele esenţiale la care ar trebui să reflectezi înainte de plecare şi iată rezultatul: „Gândeşte-te dacă noul job te ajută să te dezvolţi profesional, dacă salariul îţi acoperă cheltuielile (chirie, întreţinere, alimente, transport etc.); dacă ai un contract pe o perioadă determinată; cum te poate ajuta noul serviciu fie pentru a-ţi putea prelungi contractul, fie pentru a-ţi găsi un alt post; dacă ai familie, inclusiv copil, întreabă-te ce serviciu îşi poate găsi perechea ta în acelaşi oraş, cât costă grădiniţa ori şcoala copilului şi cum se vor putea adapta şi integra.“ După ce ai bifat cele de mai sus, trebuie să mai afli că în anumite state accesul pe piaţa muncii este îngreunat pentru cetăţenii străini. Există aşa-numita perioadă de tranziţie, aplicată românilor şi bulgarilor. Înseamnă că acestora le sunt alocate un număr restricţionat de locuri de muncă, şi acestea doar în anumite domenii. Este un soi de măsură prin care statele respective încearcă să-şi protejeze cetăţenii de „concurenţa externă“ pe piaţa muncii.

Încă un pic de tranziţie

Perioada de tranziţie a debutat la 1 ianua-rie 2007 în Marea Britanie, Belgia, Germania, Italia, Franţa, Irlanda, Austria, Luxemburg, Olanda şi Malta şi, teoretic, va dura până la 31 decembrie 2013. Restric-
ţiile însă variază de ţară la ţară. De exemplu, în Marea Britanie, pe lângă aceste măsuri şi prioritatea la angajare acordată nativilor, cei veniţi din România trebuie să obţină şi un permis de muncă, dar şi o scrisoare de la compania britanică prin care îţi atestă angajarea. În schimb, 16 state membre UE nu aplică românilor perioada de tranziţie (şi nici nu le cer permisul de muncă), respectiv Estonia, Finlanda, Polonia, Slovacia, Cehia, Cipru, Suedia, Slovenia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Spania, Danemarca, Grecia, Ungaria şi Portugalia. Elveţia, deşi nu este stat membru, a anunţat că ar putea impune restricţii până pe 31 mai 2016.

Alina Ceușan i-a cerut scuze Oanei Pellea, după ce și-a pus picioarele pe balustrada teatrului: 'Doamna Oana Pellea, aveți dreptate...'. Ce mesaj a transmis influencerița

Recomandarea zilei

Schimb de joburi

Ai auzit până acum de EURES? EURopean Employment Services există din 1993 şi este modalitatea prin care Comisia Europeană comunică cu serviciile de ocupare a forţei de muncă din statele membre şi ale Spaţiului Economic (ţările UE, plus Norvegia, Islanda şi Liechtenstein). În România, există cel puţin un consilier EURES, în fiecare judeţ.
Pe siteul lor ai o superbază de date cu joburi, iar solicitarea o trimiţi online, după ce completezi CV-ul în format electronic. În momentul redactării acestui material, pe eures.anofm.ro erau vacante 107 locuri, dintre care 26 în Danemarca şi 22 în Cehia. În 2010, 359 dintre companiile înscrise căutau ingineri IT şi programatori, spune Mona Scărişoreanu.
Cei care iau în calcul o plecare în Belgia, trebuie să ştie că acolo este nevoie de ingineri, farmacişti, arhitecţi, asistenţi medicali şi contabili, iar în Franţa se caută persoane cu experienţă în construcţii, alimentaţie, domeniul hotelier, agricultură sau inginerie.

3 LUCRURI DE CARE SĂ ŢII CONT DACĂ VREI SĂ LUCREZI AFARĂ

1 Verifică-ţi angajatorul: ce număr de salariaţi are, dacă şi-a achitat taxele către stat etc. Poţi afla aceste informaţii şi printr-o solicitare la Registrul Comerţului din ţara respectivă. În plus, nu te lăsa ispitită de un salariu generos şi asigură-te că ai şi carte de muncă – numai aşa beneficiezi de pensie, şomaj şi de restul asigurărilor.
2 Vei plăti impozit pe venit dacă lucrezi mai mult de şase luni într-o ţară, căci cel mai probabil vei fi consi-
derată rezident. O şedere mai scurtă de şase luni presupune că vei continua să plăteşti taxele în România.
3 Studiază legislaţia muncii din ţara care te interesează şi încearcă să aprofundezi limba şi obiceiurile de acolo. Acest efort se poate dovedi a fi un imens atu pentru tine!