O relaţia profesională sănătoasă cu superiorul tău depinde de flexibilitatea de care dai dovadă şi de modul în care îl înţelegi. Vezi din ce categorie face acesta parte!
Când vorbim despre manageri sau lideri, literatura de specialitate este foarte generoasă şi ne oferă o gamă largă de tipologii. Există câteva dimensiuni mai pragmatice şi mai uşor de recunoscut, utile tuturor persoanelor interesate, atât manageri cât şi subordonaţi.
Ele se referă la atitudini general umane şi la impactul acestora în relaţia cu cei din jur, implicit cu tine. „E vital ca înainte de a pretinde şi avea o relaţie bună cu cei din jurul tău să ai o relaţie bună cu tine, indiferent de poziţia ierarhică, dar cu atât mai mult dacă ai responsabilitatea altor oameni care îţi sunt în subordine”, consideră Iulia Stan, business manager la Humansynergistics, companie specializată în studii de piaţă.
Clasificarea simplă este cea de şefi „buni” şi şefi „răi”, care are dezavantajul de a fi extrem de subiectivă şi centrată excesiv pe emoţii. Asta face ca un şef „rău” să nu fie perceput astfel de către toţi subordonaţii săi.
Conform literaturii de specialitate, spune Daniel Bichiş, coach şi trainer, există nouă tipuri de şefi mai des întâlnite: şeful dictatorial, şeful autoritar, şeful excesiv de prietenos, cel participativ, incompetentul, şeful delegativ, tipul „ştie tot, poate tot”, şeful mobilizator şi şeful superstar.
Clasic
Tipul clasic de şef este orientat spre obţinerea de rezultate cu orice preţ şi de asemenea este foarte răspândit în România. El face parte din genul „micului dictator” ce îşi asumă toate meritele, găseşte ţapi ispăşitori pentru orice greşeală a sa şi este continuu nemulţumit de rezultatele obţinute.
Dictator
E cel care te conduce prin frică, climatul din jurul lui fiind unul de nesiguranţă, neîncredere şi invidie. El este cel care îţi planifică programul şi-ţi trasează sarcini fără să-ţi ofere prea multe explicaţii. De asemenea nu ascultă foarte mult şi deciziile îi aparţin întotdeauna.
Excesiv de prietenos
Poate suna paradoxal, dar şi cu şeful excesiv de prietenos este dificil să colaborezi. Părerea sa că doar angajaţii fericiţi sunt productivi îl determină, de exemplu, să pună mereu la cale tot soiul de „team-drinkings”, ce se desfăşoară, desigur, în timpul liber al acestora.
Sloganul „prin consultare obţii implicare” îl determină pe aceast tip de şef să întrerupă întrega echipă din activitate, pentru a cere părerea în legătură cu o decizie banală. În plus, este posibil ca dacă la rândul său are un şef, atunci când apare acesta în zonă să-şi schimbe brusc comportamentul, năucind pe toată lumea.
Participativ
Tipul de şef participativ te sprijină şi lucrează practic cot la cot cu tine, comportându-se ca un partener şi fiind dispus la negociere.
Incompetent
Extrem de toxic este şeful incompetent, ajuns în poziţia respectivă din greşeală sau pentru că aşa a vrut „cel de sus”. Pentru acesta, este important să-şi mascheze lipsa de cunoştinţe, abilităţi şi experienţă, aşa că ia decizii în mod pripit, fără să adune suficiente informaţii şi să se consulte. Când lucrurile nu merg cum trebuie, îşi schimbă decizia în mod repetat, acuzându-te de fiecare dată că eşti incompetentă şi rău-voitoare.
Când, în sfârşit găseşte o soluţie, o transformă în regulă absolută şi pedepseşte pe oricine încearcă să o încalce, indiferent că acela o face pentru a se adapta unei noi situaţii sau pentru a aduce o îmbunătăţire. Productivitatea este minimă, iar climatul tensionat, nesigur şi plin de îngrădiri. Sub conducerea lui munceşti mult, pe bani puţini şi lupţi din greu pentru supravieţuire.
Delegativ
Şeful care face parte din această categorie, apreciază iniţiativă şi capacitatea de asumare a riscurilor oferindu-ţi de cele mai multe ori doar un sprijin indirect.
„Ştie tot, poate tot”
Acesta este un excelent executant, dar un foarte prost manager. Cel mai adesea este vorba despre omul cu renume în firmă sau în branşă, care a avut rezultate excepţionale şi este privit ca un mentor ideal. El îşi asumă în numele echipei, obiective de neatins, după care încearcă să le realizeze printr-un ritm de lucru epuizant şi depăşire continuă a limitelor.
Mobilizator
Tipul mobilizatorului conduce prin puterea exemplului şi explică deciziile luate. El permite întrebări şi obiecţii şi le elucidează în faţa angajaţilor.
Superstar
E genul care trece doar din când în când pe la birou, fiind prea ocupat cu congrese, conferinţe, negocieri sau networking pentru a se ocupa de organizarea activităţii. Aparent, are încredere totală în capacitatea ta şi a colegilot tăi de a vă organiza şi desfăşura activitatea, ceea ce în anumite cazuri este real, dar cel mai adesea nu.
Superstarul vrea doar să i se raporteze rezultatele, reducând la minim contactele sale cu colectivul şi foarte adesea, angajaţii devin frustraţi, simţindu-se abandonaţi şi dezorientaţi în lipsa feedbackului constructiv.