Tuturor ne plac fructele, legumele, ouăle și lactatele proaspete și ne-ar plăcea să le primit constant, direct de la țărani. Acest lucru este posibil sub forma unui abonament la fermă, dacă vrei să faci parte din sistemul promovat de Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești.
Ce-ai spune de un parteneriat de solidaritate între micii producători agricoli și consumatori? Un asemenea parteneriat este un angajament reciproc, în care oamenii beneficiază în mod egal şi integral de recolta de pe o anumită suprafață cultivată de agricultor. Acest sistem, promovat de Consiliul Europei și sprijinit în România de CRIES – Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, există de nouă ani în România și prinde rădăcini încet-încet. Iată cum arată sistemul văzut prin intermediul ochilor Elenei Barcanu, o tânără horticultoare din județul Buzău.
Cum ați ajuns să fiți fermieri în județul Buzău, tu și soțul tău?
Suntem amândoi ingineri horticultori și… idealiști. După terminarea facultății de horticultură, am călătorit și lucrat în Marea Britanie, la o ferma de legume organice. După o perioadă de timp, ne-am dorit să ne întoarcem în țară și să implementăm un model de ferma sustenabilă, din care să putem trăi decent. În primul nostru an, 2013, după ce ne întorseserăm acasă și ne apucasem de grădinărit, am avut parte de o inundație serioasă, lucru ce nu se mai întâmplase de 28 de ani în zona noastră. Încet-încet ne-am revenit, mutând solariile într-o zona mai puțin expusă inundațiilor; atunci… a venit zăpada abundentă și ne-a pus solariile la pământ. Odată cu venirea iernii, momentul în care toți ne îndreptam atenția mai mult către sine, ne-am dat seama cât de mici suntem noi, ca oameni, și că nu avem absolut nicio putere în voia sorții, în voia destinului, în voia lui Dumnezeu sau fiecare în ce crede.
„Consumatorul are încredere în ce mănâncă, iar fermierul are un venit garantat”
Eram hotărâți să plecăm din nou din România și să ne lăsăm visele atârnate în cui, știind că am încercat, dar nu a fost să fie.Totuși, ceva mă îndemna să mai caut, poate o să găsesc ceva și pentru mine, așa că, din site în site, am ajuns pe pagina celor de la ASAT (Asociația de Sprijin a Agriculturii Țărănești).
Care este principiul de funcționare al acestei asociații?
Mi-a plăcut mult ideea de la care a pornit această agricultură susținută de comunitate și o să vă relatez, pe scurt, de ce este atât de interesant. Ideea a pornit din Japonia, în anii 1960, când un grup de femei s-a mobilizat să consume lapte și legume proaspete direct de la țărani, pe baza unui contract anual (Teikei). Fermierul avea datoria să-și îngrijească grădina într-un mod sustenabil, fără substanțe chimice de sinteză, în acord cu natura. Lăsând la o parte calitatea legumelor, fructelor și lactatelor, s-a creat un sistem de solidaritate, de întrajutorare între fermier și consumator, o legătură ce devine foarte strânsă în timp. Consumatorul are încredere în ceea ce mănâncă, iar fermierul are un venit garantat, nu are pierderi, iar în caz de calamitate, va primi suport din partea consumatorilor. Periodic, se fac vizite la grădină, schimb de rețete între parteneri, pe scurt vorbim de o mică comunitate.
Unde se mai întâlnește acest concept?
Conceptul de Teikei a fost preluat în Franța, unde poartă denumirea de AMAP, în Anglia, unde se numește CSA (community supported agriculture), iar din anul 2008 a fost adus în Romania de către Mihaela Vetan și se numeste ASAT.
Cum v-ați adaptat la el?
În iarna anul 2014, le scriam timid un e-mail. Sincer, nu mă așteptam să primim un răspuns pozitiv, dar am primit mult mai mult – ne-au ajutat să ne punem în picioare din nou solariile și am descoperit alți oameni ca noi. În primul an am început cu 20 de persoane, dar am rămas cu 18, ceilalți doi ne-au părăsit, deoarece nu au reușit să se adapteze și nu înțelegeau că nu vindem legumele la kilogram, ci aducem legume de sezon, ce s-a făcut în grădină la momentul respectiv.
„Când ești abonat, legumele vin ele la tine și tu trebuie să te decizi cum le gătești.”
Eu tocmai de aceea apreciez modelul ASAT: când mergi la piață sau la supermarket, ai pe lista de cumpărături o varietate restrânsă de legume, de cele mai multe ori tomate, ardei, castraveți, vinete, salată; însă atunci când ești abonat, legumele vin ele la tine și tu trebuie să te decizi cum să le gătești. Există o varietate uriașă de legume, fiecare oferind un aport imens pentru sănătate. Biodiversitatea este minunată și luptăm din greu să o păstrăm, pentru că fiecare legumă are pretențiile ei, ce trebuie satisfăcute pentru a-ți produce ceea ce vrei să consumi de la ele.
Cum funcționează grădina voastră?
Planul de cultură, alegerea momentului potrivit de plantat și semănat i se datorează lui Irinel (Irinel Cîrstea, partenerul Elenei – n.r.) . Este un bun foarte bun organizator, iar grădina nu ar fi existat fără priceperea lui. Grădina noastră are o suprafață de aproximativ un hectar și cultivăm o gamă variată de legume, de la cele cunoscute la cele mai puțin cunoscute, ca physalis, momordica (castravetele de diabet), pak choi, kale, varza chinezească, rucola, radichio, broccoli și multe altele.
Elena Barcanu cultivă zeci de tipuri de legume în grădina sa.
În toamnă-iarnă pregătim un buget și un plan de cultură și ne decidem asupra numărului de consumatori. Bugetul format se împarte la numărul de consumatori și rezultă costul abonamentului pe an; în iarnă primim un avans de X lei, urmând ca restul de bani să îi primim lunar, la livrare. Sezonul de livrare este din mai până la mijlocul lunii noiembrie.
De ce am cumpăra produse agricole de la fermieri și nu dintr-un supermarket?
Și tomata de la supermarket s-ar putea să fie tot de la țărani, dar contactul direct cu grădinarul duce la o legătura mai profundă, la respect reciproc.
Cum vă găsiți clienții – parteneri?
Oamenii interesați de sistemul ASAT dau de noi pe pagina de Facebook a asociației. Partenerii noștri sunt oameni simpli, tineri, cu copii, cărora le pasă ce mănâncă, sunt bine informați și care au luat decizia să trăiască altfel. Ei se implică în micuța noastră comunitate, fac voluntariat… De fiecare dată, la livrare noi venim cu legumele vrac, iar cei doi voluntari pregătesc coșurile pentru ceilalți consumatori. Primim vizite la grădină și fiecare este liber să-și umple singur coșul.
Cu ce te mai ocupi în afară de grădină? Cum arată zilele tale obișnuite?
De anul trecut, m-am hotărât să-mi îndeplinesc un vis de-al meu, să lucrez în cercetare, și m-am angajat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, unde lucrez alături de colectivul inginerului Costel Vînătoru. Îmi place să împletesc munca de cercetare cu practica, să văd chiar eu rezultatele muncii de cercetare în grădină la noi. Așa că, de luni până vineri, fac cercetare științifică, iar în weekend aplic experimentele din cercetare la grădină.
De ce crezi că nu se extinde acest sistem?
Mi-ar fi plăcut să implementăm acest sistem ASAT în întreg satul Strezeni (acolo unde au grădina Elena și Irinel –n.r.), dar oamenii nu sunt deschiși. Noi vrem să-i ajutăm să își depășească condiția sau să și-o îmbunătățească, dar sunt ancorați în comoditate. Din păcate, cred că majoritatea oamenilor de la sat este ancorată în comoditate, în ideea de a trăi și a se mulțumi cu puțin. Deși putin e mult spus; unii de-abia trăiesc de astăzi pe mâine și, cu toate acestea, refuză să muncească. Iar tinerii care au posibilitatea să muncească și vor s-o facă preferă să plece în străinătate, pe mai mulți bani. Lucru deloc de condamnat, pentru că societatea îi împinge în luarea acestei decizii.
Aveți planuri de extindere a businessului?
Nu. Avem planuri de încurajare a altor businessuri. Vrem sa promovam modelul ASAT și altor fermieri.
Cum este viața la țară?
Natura nu ne-a iertat în niciun an – ba am avut zăpadă în aprilie, ba inundație când nici măcar nu ploua la noi… Viața la țară nu este deloc așa boemă precum o găsim în cărți sau cum ne-o imaginăm închiși între cei patru pereți ai apartamentului ori precum o vedem din fața calculatorului.
„Viața la țară nu e deloc așa boemă cum o găsim în cărți”
Viața la țară este grea și are alte probleme, diferite de cele de la oraș. Ce ne împinge pe noi să vrem să ducem în continuare o viață la țară? Idealismul probabil sau pur și simplu aerul mai curat, legumele culese de mâna cu care le-ai muncit pentru a ajunge mari, cântecul păsărelelor dimineața devreme sau cântecul greierilor. Viața este frumoasă acolo unde te simți bine, indiferent de activitatea pe care o faci.
Există loc de cochetărie când ești femeie și lucrezi la o fermă?
Dacă ții la tine, poți fi cochetă în orice moment.
Foto: arhiva personală
S-ar putea să te intereseze și:
Cum merge piața produselor bio?
Casa ta: Cum să ai o grădină ecologică
Ultima modificare iulie 6, 2017 12:57 pm