Ești deja sau îți dorești să devii părinte. Și cauți tot ce-i mai bun pentru puiul de om la care te uiți ca la răsăritul soarelui. Tot ce n-ai avut, tot ce-ți imaginezi că l-ar putea face mai fericit, mai încrezător și mai împlinit. Vrei idei, experiențe, soluții care să-l pregătească pentru o realitate uneori ciudată și deseori dură.
Am două fete de 10 și 12 ani și îmi doresc tot ce e mai bun pentru ele. Pe măsură ce au crescut, mi-am dat seama că suntem într-o călătorie complexă plină de alegeri, tentații, limitări și oportunități. |n același timp, ca trainer de educație financiară pentru copii și adulți, am întâlnit mii de copii la cursurile pe care le susțin în școli la invitațiapărinților sau a profesorilor. Am întâlnit copii creativi, entuziaști, responsabili și maturi. Am întâlnit însă și cazuri ciudate, copii cu convingeri periculoase, de obicei construite de părinți care n-au înțeles încă impactul uriaș al relației părinte – copil – bani.
Din această perspectivă, vă propun șapte idei pe care fiecare părinte trebuie să le conștientizeze dacă își dorește un copil cu adevărat prosper și echilibrat:
Să iubească. Ai zice că n-are legătură cu banii, însă observ o inversare a priorităților de la oameni spre obiecte. Copiii sunt supuși unei avalanșe de dorințe, valuri de gadgeturi, kendame, spinnere, slime-uri (vezi și: cum se face slime), squishi… care nu le mai lasă timp să respire. Nici n-au apucat să se joace bine cu ultima achiziție și deja o nouă modă le macină mintea. Unul dintre exercițiile cursului meu invită copiii să scrie un obiect pe care și-l doresc și prețul lui. Telefoanele, consolele de jocuri și hooverboardurile curg instantaneu, în valuri. Prețurile menționate sunt rareori aproape de realitatea pieței – de la iPhone de 50 de lei la spinnere de 800 de lei… Următorul exercițiu le solicită să scrie ce ALTCEVA își doresc, dar e gratuit. Preț de câteva minute e liniște totală, copiii frământă creioanele nedumeriți. Până când unul dintre ei are o revelație cu voce tare: „Prietenia?”. Ușor, ușor se luminează la față toți și încep să adauge: „dragostea mamei”, „timp cu tata”, „grija bunicilor”, „o surioară”… Apoi îi întreb ce-ar alege între o bicicletă și un prieten bun sau între un telefon și timp cu mama. Răspunsurile sunt strigate cu putere imediat! E timpul să reașezăm oamenii înaintea obiectelor. Să apreciem lucrurile importante care sunt, de obicei, gratis și la îndemână.
Să experimenteze. Vulturul care și-a dorit să trăiască în siguranță a ajuns găină. Să vrei un copil împlinit, responsabil, cu încredere în sine și descurcăreț în timp ce-l ferești de experiențe, alegeri și greșeli este utopic. Când și cum ne-am pierdut încrederea în noi și în copiii noștri? Când am început să credem că nu sunt în stare de nimic și că totul îi poate „strica”, de parcă ar fi vreo jucărie chinezească? Ce ne face atât de fricoși față de pericole de cele mai multe ori imaginare sau exagerate? Educația vine adesea sub formă de julituri, vânătăi și lacrimi, iar frustrările și greșelile întăresc spiritul unui copil așa cum oțelul se călește prin cald și rece. Globul nostru de cristal e prea mic pentru aripile lor. Iar spiritul și corpul lor sunt mult mai puternice decât ne imaginăm.
Să muncească. Unii părinți, când aud de munca celor mici, își imaginează împins vagoane în mină sau cusut adidași în China. Eu vorbesc de activități fizice și intelectuale potrivite vârstei și dezvoltării lor, prin care copilul să facă legătura între muncă și recompensă. Întâlnesc, din păcate, cazuri de copii plătiți să citească, să mănânce fructe, să ia 10, să fie cuminți, să se spele pe dinți sau să-și facă patul… o mare greșeală. Însă, în momentul în care un copil iese din zona lui de responsabilitate și dă cu aspiratorul în toată casa, spală vasele sau mașina ori poate ajuta ocazional cu activități la serviciul tău, cred că poate primi mici sume de bani. Un copil care își asumă niște sarcini dă dovadă de responsabilitate, rezistență la efort, disciplină, răbdare, atenție la detalii… Munca este cea care dă valoare banilor. Fetele mele nu primesc bani de buzunar doar pentru că sunt fetele lui tata. Avem câteva sarcini pe care și le-au ales, banii sunt munciți și cheltuiți cu mult mai multă grijă.
Să câștige. Când îi întreb pe copii de unde au banii din pușculiță, răspunsurile sunt de trei feluri: „i-am CÂȘTIGAT când am ajutat-o pe mama, tata, bunica…”, „i-am PRIMIT de ziua mea…” sau, mai rar, dar cel mai trist, „i-am LUAT de la mama / tata din portofel, oricum nu se prind…”. Sentimentele de încredere, putere personală și mândrie sunt evidente în răspunsurile celor care au câștigat banii. Cei care i-au primit sunt cei care visează iPhone de 50 de lei, ușor lipsiți de simțul realității. Cei care și-au luat se manifestă arogant și superficial, fără respect pentru proprietatea sau ideile celorlalți.
Să economisească. Printre ingredientele esențiale ale succesului viitor sunt stabilirea unui obiectiv combinată cu planul, efortul și răbdarea de a-l atinge. De prea multe ori telefonul, tableta sau kendama apar înainte ca cel mic să-și fi exprimat măcar dorința, ca într-un Crăciun perpetuu. Îi lăsăm astfel fără obiective, fără acea etapă importantă: „E perfect că-ți dorești o bicicletă. Cât costă și cum propui să facem? Care e planul tău?”. Nu e dispus să gândească un plan și să depună efortul minim
de a-l urma? Înseamnă că, de fapt, obiectivul nu e cu adevărat important, probabil că e influențat de achizițiile altor colegi sau prieteni, nu este visul lui, e împrumutat. Recomand fiecărui copil să-și împartă banii pe care îi are deja sau îi câștigă în viitor în trei plicuri / pușculițe / borcane: 1. ECONOMII – 50%, 2. MICI CHELTUIELI – 40% și 3. FAPTE BUNE – 10%. Banii din ECONOMII sunt dedicați visurilor mari și mai scumpe. Acest plic învață copilul să aștepte, să-și urmeze planul și să facă mici sacrificii. Sentimentul de încredere și succes este nepre-
țuit. În plus, va avea mult mai multă grijă cum achiziționează și cum întreține obiec-tul cumpărat. Va învăța să reziste în preaj-ma unor sume mai mari de bani fără emo-
ție. Warren Buffett, cel mai mare investitor al lumii, consideră că „cine nu își poate controla emoțiile nu-și poate controla banii”. Copilul de 10 ani se va uita la plicul cu o mie de lei fără să-l mănânce palmele.
Să cheltuiască. Stilul de shopping e strâns legat de sursa banilor. Aici intervine cel de-al doilea plic – MICI CHELTUIELI – 40% din banii pe care îi are deja sau îi câștigă în viitor. Vei observa o mare diferență între felul și viteza cu care cheltuiește copilul tău într-un supermarket cei 20 de lei pe care i-ai dat tu sau cei 5 lei pe care i-a strâns singur. În primul caz probabil îi va „sparge” în două minute. În al doilea caz va analiza diverse produse, opțiuni și combinații. Cu alte cuvinte, va face evaluări și alegeri astfel încât să obțină maximum de valoare pentru munca lui și chiar să-i rămână și rest. Când mergem la cumpărături, le spun fetelor mele: „Acum plecăm la supermarket, luați-vă și voi câte 5-10 lei din plic, să vă cumpărați ceva”. În felul ăsta am garantate 30 de minute de liniște, în care ele caută soluții, negociază între ele achiziții comune, combinații și opțiuni. Acest contact cu realitatea este de neprețuit.
Să dăruiască. Cu toții ne dorim copii generoși și altruiști. Generozitatea este însă un mușchi care trebuie exersat periodic, mai ales într-o societate mai degrabă orientată spre a aduna decât spre a oferi. Aici intervine al treilea plic – FAPTE BUNE – 10% din bănuții lui, din care un copil poate face o bucurie unui alt copil. În familia noastră acești bani merg către copiii orfani de la Valea Plopului, unde mergem periodic cu dulciuri și jucării. Important e contactul copiilor cu o lume reală și aspră, care să le ofere o perspectivă completă asupra vieții. Așa se clădește recunoștința și aprecierea pentru ceea ce ai și încrederea că și la 6 ani poți face un gest frumos pentru un copil mai puțin norocos. Astfel se deschide universul copilului de la „eu / mie / pentru mine” la „noi / nouă” și „ceilalți / celorlalți”.
Fiecare dintre aceste idei sunt cărămizi solide și valoroase în construirea unui copil echilibrat și prosper. Ele prind însă doar atunci când sunt susținute de comportamentul părinților. Copiii fac ce „face” părintele și mai puțin ce „zice” părintele. Nu putem crește copii empatici, responsabili, chibzuiți și generoși, dacă nu le oferim zilnic exemplul personal. Banii sunt pretextul unor lecții vitale pentru viitorii vecini, colegi, lideri, parteneri de viață sau de business pe care îi creștem. Educația financiară e despre viață, nu despre bani.
Autoportret Adrian Asoltanie
Consider educația financiară un element esențial al dezvoltării individuale, un ingredient vital al succesului tău în viața personală și în carieră. Principiile esențiale pe care le promovez prin cursurile și produsele realizate oferă baza unei vieți echilibrate și prospere.
Sunt preocupat în primul rând de educația financiară în cuplu și pentru copii, un domeniu deseori ignorat de școală și societate, dar cu efecte majore în viața fiecăruia.
Mai multe informații, produse și evenimente de educație financiară găsești pe www.adrian.asoltanie.com.
Sursa foto: Shutterstock
S-ar putea să te intereseze și:
Motivul pentru care rămânem mereu fără bani
Ultima modificare februarie 25, 2020 10:06 am