Cea care ne-a fermecat pe toti in „Amelie” revine in rolul complex si misterios al primei doamne a modei, Coco Chanel.
Multa vreme Audrey Tautou n-a existat. Din 2001 incoace, de cand Jean-Pierre Jeunet ne-a introdus in fabuloasa lume a lui Amelie Poulin, am vazut-o doar pe ea, pe Amelie, cu ochii negri si tunsoare obraznica, in cizme largi si nuante vibrante de verde si rosu.
A-ti incepe cariera intrand in pielea unui personaj atat de puternic e periculos pentru orice actor incepator, dar, din fericire, Audrey nu isi pierde prea usor identitatea. „Eu nu m-am identificat niciodata cu Amelie. Pentru mine, e doar un personaj, nu este cineva de care incerc sa scap.”
Insusi Jeunet, cel care a consacrat-o si care a lucrat cu ea apoi in mai multe filme, vorbeste despre forta ei de a intra si iesi usor din orice rol: „Audrey arata ca un elf cu ochi mari, de caprioara. Pentru mine, este actrita perfecta, pentru ca este capabila sa joace si comedie, si drama. Asta e destul de rar in Franta. Majoritatea actorilor francezi pot juca numai roluri realiste. Pana si Catherine Deneuve joaca la fel tot timpul”, remarca el. Forta, inteligenta si mandria
Rebela si avangardista, Audrey e foarte stapana pe viata ei si si-o creioneaza exact asa cum vrea, fara sa accepte compromisuri. Traieste intr-un apartament de 60 de metri patrati, la periferia Parisului, unde e in stare sa asculte o zi intreaga o melodie pe repeat fara sa simta nevoia sa faca altceva. Cu cinematografia, are o relatie aparte. In copilarie nici nu visa la asta, voia sa studieze maimutele, iar dupa ce a devenit celebra n-a tinut cu tot dinadinsul sa primeasca roluri si, cu atat mai putin, sa ajunga la Hollywood. „Hollywoodul nu are nevoie de mine.
Dupa Amelie, nu am primit nicio oferta care sa mi se para interesanta. Am gusturi foarte eclectice, dar este important pentru mine ca un film sa fie sensibil, inteligent si subtil”.
Desi raspunde jurnalistilor cu o amabilitate strengareasca, nu i se pare un mare castig sa piarda ore intregi spunand iar si iar aceleasi lucruri despre ea. Asa ca isi ia cate un mic tribut de la fiecare interviator. Ii fotografiaza si le pastreaza portretele intr-un album cu peste 400 de exponate. Fascinant e ca pare ca personalitatea ei a imprumutat cate putin din fiecare personaj pe care l-a jucat. Sau e invers?
Audrey accepta doar roluri profund umane si le foloseste ca sa exprime o mica parte din tipul ei de umanitate. „Ce recunosc din Chanel in mine insami este spiritul puternic, inteligenta si mandria”, spunea ea dupa ce a interpretat-o in „Coco avant Chanel”, noul film care o confirma ca actrita complexa si profunda. „Ea este singura Chanel adevarata”
Asemanarea dintre cele doua este izbitoare. Amandoua au aceeasi prezenta puternica in ciuda staturii minione (Tautou are un metru saizeci si este la fel de fragila ca Chanel). Pometii inalti si pielea de portelan, coafura bob si privirea intunecata sunt embleme ale pariziencei chic, desi ele provin din aceeasi zona rurala din sudul capitalei – Auvergne. Vazand filmul, remarci instantaneu determinarea eroinei, evidentiata de ochii negri ca granitul, incadrati de o pereche de sprancene despotice.
Cand Karl Lagerfeld, designerul casei Chanel, a vazut fotografii cu Tautou, a exclamat: „Ea este singura Chanel adevarata!” Nu e de mirare ca Audrey a mai primit propuneri pentru rolul lui Chanel, dar a asteptat acel film care sa nu fie pur si simplu un omagiu adus creatoarei de moda, ci „o poveste de viata, capabila sa emotioneze”.
Ca sa nu se lase intimidata de greutatea personalitatii „madamei”, Audrey a recurs la un siretlic: „Mi-am lasat libera imaginatia, dat fiind ca filmul povesteste despre o perioada putin cunoscuta din viata lui Chanel, in care personalitatea ei nu era finisata. Singurul lucru pe care l-am studiat este privirea ei concentrata, in rest nu am teoretizat nimic. Instinctiv, uitandu-ma la fotografii de-ale ei din tinerete si citindu-i in priviri, m-am prefacut ca o cunosc.”