În mod oficial, astrologia nu e agreată de Biserică. Cu toate acestea, vrei, nu vrei, ea apare în chiar inima evenimentului creştin
cel mai important: Naşterea Mântuitorului.
Steaua de la Betleem este unul dintre cele mai fascinante mistere ale naşterii lui Iisus. Să fi fost cometa Halley? Nu, căci aceasta a trecut cu un deceniu mai tîrziu. Să fi fost o conjuncţie Saturn – Jupiter, foarte luminoasă? Nu, că aceasta fusese mai devreme. Să fi fost o supernovă, cum credea astronomul Johannes Kepler?
Nu… meticuloşii astronomi chinezi n-ar fi ratat, în tratatele lor, un astfel de eveniment. Meteorit sau fulger globular? Ei na! Teoria asta se aplică doar atunci când vrei să convingi pe cineva că NU a văzut un OZN. Nu se lăsau Magii păcăliţi de chestii de-astrea.
Chiar, cine erau magii de la Răsărit? Nici asta nu se ştie. Nişte iniţiaţi, cu siguranţă, cărora astrologia nu le era străină. Poate preoţi zoroastrieni, veniţi din Persia. Dar dacă ne gândim bine, la Est de Iudeea se găseau şi India, şi China. Puteau să vină de oriunde!
Steaua nu trebuie să fi fost, neapărat, un fenomen fizic, vizibil de către orişicine. Poate că, pur şi simplu, în timp ce consultau efemeridele au constatat, cu uluire, o combinaţie astrologică nemaivăzută. Ceva unic, care petrecut într-un punct anume de pe glob, semnifica nici mai mult nici mai puţin decât Încarnarea Divinităţii pe Pământ.
Dacă stateau bine cu matematica, calculele şi orientarea geografică, nici nu era nevoie să fie călăuziţi de o cometă. Aşa… s-ar fi strâns acolo tot norodul, cu Irod în frunte. Magii însă calculaseră şi ştiau, fără să fie nevoie să vadă, unde găsesc Pruncul cel Sfânt, Fiul lui Dumnezeu. Nu era ceva ce şi-ar fi permis să rateze…
Foto: Shutterstock