Susan Warmerdam este o americancă în vârstă de 50 de ani care în februarie 2012 a primit un diagnostic dur de la medici: cancer la plămâni. Avea 47 de ani de ani atunci, iar medicii i-au spus că nu va apuca să serbeze cea de-a 48-a aniversare. Avea de-a face cu cel mai mortal cancer dintre toate, însă nu avea de gând să cedeze.
Așa că a decis să lupte, iar bătălia a început prin a-și schimba stilul de viață. Iată ce povestește Susan că a făcut în ultimii trei ani, după ce afla de ce boală suferă.
Mănânc sănătos și am mai mare grijă de mine
Din cauza cancerului, am fost nevoită să-mi schimb în primul rînd dieta. Am adoptat un regim bazat pe plante. Zahărul a devenit o amintire, iar eu eram dependentă de dulciuri. La fel și mâncărurile procesate, alimentele procesate sau mâncarea de tip fast-food. A fost o mare provocare pe care am trecut-o cu bine pentru că am știut cât de mult bine îmi va face.
Am început să cred mai mult în Dumnezeu
Viața nu m-a iertat și mi-a dat câteva lovituri grele: mi-am pierdut ambii părinți din cauza cancerului, am divorțat, am fost șomeră… Am crezut că Dumnezeu mi-a dat toate astea. Așa că am început să cred cu tărie că tot El mă va putea ajuta să trec peste boală. M-am rugat la Dumnezeu pentru vindecare și, fiind diagnosticată cu cancer de plămâni, în stadiul 4, nu mai iau tratament de doi ani. Doar că mă rog foarte mult.
Fac lucuri de care nu mă credeam capabilă
Diagnosticul mi-a deschis multe uși și am îndrăznit să pășesc în afara zonei mele ed confort. Nu m-am mai ferit să-mi spun povestea, am început să țin discursuri motivaționale pentru a-i ajuta, cel puțin psihologic, și pe alți pacienți, și am început să mă implic în campanii de strângere de fonduri pentru această boală.
După ce am primit diagnosticul, am decis să exclud din viața mea toate persoanele, relațiile, situațiile și lucrurile care au avut un impact negativ asupra mea. M-am dedicat, în schimb, persoanelor care mi-au adus bucurie, fericire. Rezultatul? O viață fără stres.
Fac fapte bune pentru cei din jur
Îmi place enorm acest sentiment. Nu mă refer la fericirea oferită celor cărora le fac daruri. Dar mă refer și la faptul că fac acte de caritate, dau bani bolnavilor, sărmanilor și altor campanii. Iar acest sentiment mă face să mă bucur și mai mult de viață.
Sunt mai puternică acum. Când mă uit în trecut și văd cât de tare m-au afectat toate situațiile prin care am trecut, mă gândesc la cât de mult m-am schimbat. Nu știu de unde am avut puterea să nu mă tem că voi muri, că nu voi supraviețui. Nu mă recunosc.
Acestea sunt schimbările care mi-au adus mult bine în viață și care, făcându-le, m-au ajutat să mă vindec de cancer.