Luna septembrie este dedicată luptei împotriva limfomului, o boală de care am auzit toţi, dar puţini sunt cei care ştiu ce este de fapt. Află ce este limfomul Hodgkin şi non-Hodgkin, care sunt simptomele, factorii de risc şi cum se tratează!
Limfomul este un cancer al sistemului limfatic, cel care apără organismul de infecţii. Boala porneşte de la limfocite, un tip de celule albe, care se înmulţesc excesiv şi au o durată de viaţă mai mare decât normalul, astfel putând afecta toate componentele sistemului limfatic – noduli limfatici, splină, timus, măduvă osoasă – dar şi alte organe. Există multe tipuri de limfom, dar principalele sunt limfomul Hodgkin şi non-Hodgkin.
Limfomul Hodgkin şi limfomul non-Hodgkin – care sunt diferenţele
Diferenţa dintre limfomul Hodgkin şi non-Hodgkin constă în prezenţa sau absenţa unui tip de celule, numite celule Reed-Sternberg. Ţesutul canceros se recoltează prin biopsie, se analizează histo-patologic, iar dacă se descoperă celule Reed-Sternberg, înseamnă că limfomul este de tip Hodgkin.
Chiar dacă diferenţa constă într-o celulă, tratamentul şi prognosticul pot fi foarte diferite între cele două tipuri de limfom, mai ales că limfomul non-Hodgkin include peste 30 de subtipuri ale bolii, unele mai dificil, altele mai uşor de tratat.
Care sunt simptomele în limfomul Hodgkin şi non-Hodgkin
În mare, simptomele sunt cam aceleaşi, dar ele depind şi de stadiul în care a ajuns limfomul, fie el Hodgkin sau non-Hodgkin.
• Noduli limfatici umflaţi la subraţ, zona inghinală sau gât.
• Oboseală permanentă
• Febră şi frisoane
• Transpiraţii nocturne
• Pierderea poftei de mâncare
• Pierdere în greutate fără motiv
• Tuse, respiraţie dificilă, dureri în piept
Care sunt cauzele limfomului
Din păcate, nu se cunosc cauzele exacte, aşa că medicii vorbesc despre factori de risc.
• Tratamentele pentru slăbirea imunităţii, de exemplu la pacienţii cu transplant de organe.
• Anumite infecţii, de exemplu cu HIV, virusul Epstein-Barr (mononucleoza), Helicobacter pylori (bacteria care provoacă ulcer gastric)
• Expunerea la anumite chimicale, mai ales pesticide şi ierbicide.
• Istoricul familial, vârsta sexul. Riscul este mai mare la bărbaţii, la cei peste 60 de ani şi la cei care mai au bolnavi de limfom în familie.
Evident, poţi să ai toţi factorii de risc şi sa nu faci niciodată limfom, aşa cum poţi să faci boala fără a prezenta niciun factor de risc.
Ca şi în alte tipuri de cancer, tratamentul pentru limfom Hodgkin şi non-Hodgkin constă în chimioterapie, radioterapie şi transplant de măduvă, combinate sau separat. Schema de tratament se stabileşte în funcţie de tipul bolii, stadiu, vârstă, starea generală de sănătate.
Atunci când limfomul este indolent, adică se dezvoltă încet, tratamentul poate fi amânat ani de zile, atâta timp cât nu există simptome. În acest timp, se fac periodic analize.
Vedete care au suferit de limfom Hodgkin sau non-Hodgkin
Cel mai faimos caz este Jackie Kennedy Onasis, fosta prima doamnă a Statelor Unite. Ea a murit în 1994, la 64 de ani, răpusă de un limfom non-Hodgkin agresiv.
În zilele noastre, cel mai cunoscut bolnav de limfom este actorul Michael C. Hall, cunoscut din „Dexter”. El a fost diagnosticat cu limfom Hodgkin în 2010, la 38 de ani. A declarat că vestea a fost o lovitură puternică pentru el, având în vedere că tatăl lui a murit la 39 de ani, tot de cancer. Din fericire, actorul a avut o formă uşoară a bolii şi este în remisie completă. Nu şi-a întrerupt munca pentru a se trata şi nu a evitat ieşirile în public.
Au mai suferit de limfom actorii Gene Wilder şi Mr. T.