Jurnalistă devenită activistă pentru drepturile omului, sau om care ajută alți oameni, Melania Medeleanu ne povestește într-un interviu incredibil de deschis despre relația cu felul în care arată, stima de sine și cum crede că ar trebui să ne ajutăm adolescenții să-și găsească drumul spre încredere și o viață împlinită.
Fondatoarea a asociației MagiCamp, care ajută copiii cu afecțiuni grave și familiile acestora. Fondatoarea Zi de bine, asociația care face legătura între oamenii care au nevoie de ajutor și cei care îl pot oferi. Jurnalistă, cu o activitate lungă și apreciată în televiziune. Femeie în social media. Om cu vulnerabilități. Melania Medeleanu e toate astea și multe altele în plus.
Într-un interviu foarte onest, Melania Medeleanu (43 ani) povestește despre relația ei cu standardele de frumusețe – când era adolescentă, dar și în prezent –, despre soluțiile pe care le-a găsit pentru a face pace cu imaginea proprie și pentru a ajunge la o încredere de sine sănătoasă.
Interviul face parte din campania gândită de Ringier și Dove pentru a promova programul „Ai încredere în tine”, destinat educației emoționale pentru adolescenții vremurilor noastre, care se dezvoltă în era social media, cu toate provocările ei.
Ce relație ai cu social media?
Cu bune și cu rele. Îmi dau seama că e un instrument pe care fie îl controlez, fie mă controlează. Dacă nu-i stabilesc limite, riscul să scap controlul e măricel. Și când spun limite mă gândesc și la timpul petrecut în social media și la tipul de conținut pe care îl las acolo. N-aș spune că am găsit echilibrul, dar deocamdată suntem binișor împreună.
Când erai adolescentă sau tânără – ce modele ai avut pentru frumusețe?
Nu știu dacă frumusețea era ce mă atrăgea sau mai degrabă carisma unui om. Sau poate asta e de fapt frumusețea. Mi-o amintesc pe doamna Sanda Țăranu. Mă opream vrăjită în fața televizorului atunci când apărea ea. Îmi părea atât de distinsă, de puternică și feminină în același timp. Apoi era Angela Similea cu zâmbetul ei spectaculos. O iubeam pe Anda Călugăreanu, cu ochii ei mari și expresivi și pofta de viață.
Ții minte un moment când încrederea ta a fost pusă la încercare de „cum trebuie să arăți”?
Mai tot timpul m-am confruntat cu dilema asta. În copilărie eram slăbănoagă, apoi, spre adolescență, am decis că sunt prea grasă în comparație cu colegele mele zvelte din liceu. Apoi ochii mei – unul mai mic și unul mai mare – diferență vizibilă mai ales atunci când râdeam. Mă supăra așa de tare încât îmi venea să nu mai râd.
Cum arăt, față de cum mi-ar fi plăcut să arăt, a fost mereu o provocare. Nici azi nu sunt complet fericită cu corpul meu. Dar cred că am făcut pace. Încă mă mai gândesc dacă se cheamă resemnare sau acceptarea faptului că imperfecțiunile trupului fac și ele parte din viață așa cum e ea, cu bune și rele.
Ca femeie care a lucrat în media și persoană publică, cum simți că ne dăunează standardele de frumusețe promovate în media și social media?
Cred că e ok să aspiri la un anumit standard, câtă vreme standardul e corect. Problema apare atunci când standardul e perfect, ceea ce e imposibil, în consecință înșelător. Când ai un reper care te minte, atunci e foarte probabil să simți o cumplită dezamăgire. Și una e când ești dezamăgit pentru că ai descoperit minciuna și alta e, și asta mi se pare mult mai periculos, când ești dezamăgită de tine, că nu poți ajunge la acel nivel.
Și lupta asta continuă pentru imaginea perfectă lasă urme în încrederea în propriile forțe, în cine ai putea fi dacă te-ai vedea în oglindă pe tine, cea autentică și nu o minciună.
Soluția ta care a fost? Cum le-ai făcut față – să nu te afecteze, să păstrezi o relație bună cu încrederea și imaginea de sine?
Am avut și eu felia mea de repere eronate, care au produs răni. M-am comparat multă vreme cu alte femei frumoase sau cu alte minciuni îmbrăcate frumos. Ce mi-a ridicat un semn de întrebare a fost discrepanța uriașă dintre cum mă vedeam eu și cum îmi spuneau alții că sunt.
Și mi-am dat seama, la un moment dat, că e din ce în ce mai puțin despre trăsături fizice și tot mai mult despre altfel de standarde – empatie, curaj, implicare. Am simțit că mai important decât să fii frumos e să fii un om frumos. Sigur, asta vine la pachet cu noi provocări și noi lupte, dar măcar am tăiat de pe listă riduri și tot felul de pufoșenii.
Ce schimbări în aceste standarde sau relația cu ele crezi că ar trebui să ne bucure?
Există în social media un val de conștientizare a acestei probleme, legat de standardele nerealiste de frumusețe, care mă bucură. Sunt din ce în ce mai multe fete din online, chiar și din România, care vorbesc despre imperfecțiuni sau trăsături ale corpului care sunt, până la urmă, omenești.
Când am aflat despre campania celor de la Dove, „Ai încredere în tine”, mi s-a părut că e exact ce trebuie. Am prietene cu fiice adolescente care au mari provocări legate de stima de sine, așa că a fost foarte util să găsesc și să pot să le trimit informații, materiale dedicate părinților, profesorilor și tinerilor, care să le ajute în direcția asta: dove.com/incredere. Merg inclusiv în școli cu ateliere despre încrederea în sine.
Ce înseamnă frumusețe fără filtre pentru tine?
Am văzut, de-a lungul timpului, oameni de care m-am îndrăgostit pur și simplu. Dacă te uiți doar la înveliș, n-ai spune că oamenii aceia au un chip frumos. Dar cu cât îi descoperi mai mult, cu atât mai frumoși îți par. Frumusețea nu e doar despre trăsături fizice ci, în mare parte, despre caracter, despre atitudine. Și peste astea cu greu poți pune filtre.
Social media are numeroase efecte negative în dezvoltarea adolescenților și tinerilor. Din experiența ta, care ți se par cele mai periculoase și de ce? Ce soluții crezi că avem?
Odată cu social media, filtrele foto și programele de editare sunt la îndemâna tuturor – dacă în trecut doar cei specializați în editarea imaginilor puteau modifica imagini în platforme dedicate, acum avem, la doar un click distanță, posibilitatea de a ne transforma singuri în ceva ce nu suntem.
Una dintre soluțiile pe care le văd este să vorbim cât mai mult și cât mai mulți despre efectele negative ale folosirii acestor filtre asupra încrederii de sine a adolescenților, astfel încât cei care au puterea de a influența comunități mari din online să le prezinte urmăritorilor lor realitatea din spatele fotografiilor editate și foarte apreciate, dar nerealiste din punctul de vedere al frumuseții naturale.
Tinerii trebuie să conștientizeze încă de la vârste fragede faptul că social media nu reflectă întotdeauna realitatea, iar noi, ca părinți, profesori, mentori să le sporim încrederea în sine.
Încrederea scăzută în sine cauzată de realitatea deformată din social media este o problemă existentă în toate țările, și sunt țări precum Norvegia, în care există deja inițiative legislative care reglementează folosirea filtrelor în social media de către influenceri. Probabil că vor fi din ce în ce mai multe țări în care vor fi implementate astfel de măsuri. Până atunci însă, depinde de fiecare dintre noi să îi ajutăm pe adolescenți să își atingă potențialul maxim.
Ce sfat ai pentru adolescenții și adolescentele care au probleme de încredere sau stimă de sine din cauza social media?
Să nu se raporteze la niște standarde nerealiste de frumusețe. Pittiș spunea „nu contează cât de lung ai părul, important e cât și cum gândești”. Singurul filtru de care e nevoie a acela care nu lasă minciuna să picure ca o otravă în încrederea de sine.
Le recomand adolescenților să încerce pe cât posibil să nu distorsioneze felul în care arată în pozele pe care le postează pe social media. Să citească materialele redactate special pentru ei de către psihologi în cadrul programului Dove, „Ai încredere în tine”. Îi vor ajuta mult să vadă și dincolo de acele poze perfecte pe care le găsesc pe social media. În spatele lor stau de multe ori echipe de profesioniști care le prelucrează sau ore întregi de machiaj, setat lumini și așa mai departe.
Există părinți care dau libertate totală copiilor pe social media (fără supervizare) și părinți care cred că e mai bine să-și crească copiii ca pe vremuri, fără acces la tehnologie. Cum crezi că e mai bine? Tu, ca părinte, cum vei proceda când va veni vremea?
Interzicerea accesului la tehnologie nu este o soluție, din punctul meu de vedere. Internetul ne oferă o mulțime de informații utile, de care ne putem folosi în mod constructiv. Prioritar este, însă, să le vorbim copiilor despre potențialele pericole din social media și să discutăm cu ei despre folosirea filtrelor, a programelor de editare și despre problemele pe care acestea le aduc încrederii noastre în sine.
Cel mai bine este să găsim o cale de mijloc – între libertatea totală și lipsa accesului la tehnologie, unde copiii pot folosi util tehnologia, internetul și social media.
Din experiența ta în cadrul asociațiilor MagiCamp sau Zi de bine, care e calea spre o comunicare bună cu adolescenții în vremurile actuale?
Este important să ascultăm ceea ce ne transmit adolescenții, dincolo de comunicarea verbală. Să acordăm atenție mimicii lor, gesturilor, tonului vocii. Pentru a comunica bine cu ei trebuie să le arătăm că sunt auziți și înțeleși.
Adolescența este o perioadă complicată, plină de întrebări și de necunoscute, în care ei încearcă să afle cine sunt, iar noi trebuie să le fim alături și să le oferim toate informațiile de care au nevoie, dar să îi lăsăm să ia propriile decizii.
Am făcut, în Februarie, un proiect cu adolescenții care se confruntă cu depresia și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că una dintre cauzele ei e exact această stimă de sine redusă din pricina reperelor eronate. Dacă intrați pe www.zidebine.ro chiar vă recomand să căutați proiectul „Teen Line”, dedicat tinerilor care au nevoie de ajutor.
Ce crezi că pot face părinții pentru a-i susține pe adolescenți să aibă o încredere de sine sănătoasă?
În timpul perioadei de adolescență, când corpul lor este în continuă schimbare, încrederea în sine este fragilă. Cel mai important este exemplul personal. Dacă ei văd că avem încredere în noi, dacă le arătăm prin ceea ce facem că ne acceptăm și ne iubim pe noi și propriul nostru corp, vom influența în mod pozitiv atitudinea copiilor față de corpul lor.
Și să-i ghidăm spre acele surse de informare din social media (căci sigur nu-i vom putea și nici nu e cazul să-i oprim să acceseze diverse site-uri) care conțin informație relevantă și corectă despre problemele lor. Una dintre recomandările mele este dove.com/incredere. Acolo sunt numeroase articole și ghiduri despre cum putem vorbi cu copiii noștri despre o mulțime de probleme actuale, legate de social media și nu numai.
La nivelul societății (în afara familiei), cum putem contribui?
Cred că este foarte important să avem o atitudine pozitivă nu doar față de noi. Suntem într-o perioadă în care parcă se vorbește mult prea puțin despre lucrurile pe care le apreciem unii la ceilalți, și mai mult despre ce nu ne place.
Putem contribui cu toții la o schimbare de fond la nivelul societății prin felul în care interacționăm unii cu alții, prin promovarea unor valori morale care să valideze și felul în care suntem și ce facem, astfel încât copiii și adolescenții să aibă mai multe modele de comportament la care să se raporteze.
Este extrem de important pentru ei să aibă încredere în ei și în felul în care arată pentru a deveni niște adulți împliniți. Cred că programul educațional al celor de la Dove tocmai asta face, și cred că toate inițiativele de acest gen trebuie susținute, pentru a face pe termen lung o schimbare pe fond.
Ultima modificare septembrie 29, 2022 3:19 pm