Amenajarea unui loc de rugăciune în casă este un obicei creștin transmis din generație în generație și promovat de Biserică. Orice creștin care practică cu evlavie această religie ar trebui să-și amenajeze în propria locuință un astfel de loc de rugăciune pentru ocrotirea casei și a familiei sale, dar și pentru a-și crea un cadru în care să se simtă mai aproape de Dumnezeu. În acest spațiu se așează câteva icoane ale diferiților sfinți pe care persoana respectivă îi cinstește în mod deosebit și celelalte obiecte sfințite din casă.
Locul de rugăciune diferă în funcție de icoanele și obiectele pe care le folosește fiecare creștin în parte și este amenajat după gusturile acestuia. Dar există totuși și câteva reguli de care trebuie să se țină cont pentru ca spațiul să devină unul plăcut lui Dumnezeu.
Principalele reguli legate de amenajare a spațiului de rugăciune
Când te rogi, nu trebuie să te fălești celor din jur cu acest lucru. De aceea locul de rugăciune deși poate fi la vedere, trebuie amenajat într-un colț mai ferit al casei. Rugăciunea și faptele bune sunt bine primite lui Dumnezeu doar atunci când se înfăptuiesc în scopul mântuirii și nu cu scopul de a fi lăudat de cei din jur.
Legat de rugăciune, Biblia ne învață următoarele: “Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
Așa cum și în sfânta Biserică altarul trebuie construit cu fața spre Est, și locul de rugăciune trebuie amplasat în aceeași direcție. Acest loc este considerat tot un mic altar și de aceea trebuie să respecte această regulă de bază în creștinism. În cazul în care nu găsești în locuință un spațiu spre răsărit unde să-ți faci un loc de rugăciune, este suficient și un perete în această direcție unde să agăți icoanele în fața cărora te închini.
Dacă locuința are mai multe încăperi, locul de rugăciune trebuie amplasat în cea mai liniștită dintre ele pentru ca în timpul rugăciunii atenția să nu-ți fie atrasă de ceea ce te înconjoară. Dormitorul de exemplu este un loc bun unde să te închini, ferit de ochii celorlalți.
#3 Obiecte de cult obligatorii
În locul de închinăciune este bine să existe și icoane cu Iisus Hristos și Maica Domnului. Biserica ne învață că și atunci când avem un sfânt pe care îl apreciem în mod deosebit, ca de exemplu sfântul al cărui nume îl purtăm, nu trebuie să uităm a ne îndrepta rugăciunile noastre și către Dumnezeu.
Dacă spațiul permite, locul de închinăciune poate fi amenajat ca un dulăpior deschis, sau un perete cu o măsuță mică unde să se pună Sfânta Evanghelie și alte cărți de rugăciuni. Tot aici, în fața icoanelor, trebuie să existe măcar o candelă care pe cât posibil să stea mereu aprinsă. Îndemnul Mântuitorului în Evanghelia după Matei, dat în pilda fecioarelor care îl așteptau pe Dumnezeu, legat de arderea candelei este următorul: „Privegheați că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.”
Pe lângă icoane, candela este unul din acele obiecte care nu trebuie să lipsească din locul de închinăciune. Ea este simbolul nădejdii noastre în venirea lui Dumnezeu și în ea trebuie să ardă mereu untdelemn curat. Tot în locul de rugăciune mai pot fi ținute și aghiasma mare, apa sfințită, anafura, tămâia, mirul, busuiocul sau sălciile și frunzele de nuc aduse acasă de la slujba de Florii.
De unde pot fi achiziționate obiectele de cult din locul de închinăciune?
Atâta timp cât respectă regulile impuse de Biserică în redarea chipurilor Mântuitorului, Maicii Domnului și ale sfinților și sunt sfințite, nu contează sursa icoanelor la care te închini. Acestea pot fi cadouri de la familie, nași sau prieteni, sau pot fi icoane pe care noi înșine le-am cumpărat de la Biserică sau le-am primit în dar de la preot.
De asemenea, nu este neapărat importantă nici dimensiunea lor. Lucrul care contează când vine vorba de icoane este pe de altă parte numărul. Chiar și atunci când locul de închinăciune are mai multe icoane, trebuie să le amplasăm în așa fel încât atunci când ne rugăm să ne putem concentra mintea la sfântul din fața noastră.
Icoanele sunt obiecte sfințite, dar pentru creștini ele nu reprezintă decât o fereastră către Rai. Rolul lor este de a vizualiza mai ușor chipul sfântului la care ne rugăm pentru a-i cere ajutorul sau iertare de păcate. Creștinii nu se roagă la icoana propriu-zisă, ci la sfântul redat de aceasta. De aceea este bine ca în locul unde amplasăm icoanele să le așezăm în așa fel încât să nu fim distrași de forma și culoarea lor, ci să ne putem concentra pe ceea ce reprezintă ele cu adevărat. Cât despre celelalte lucruri necesare în timpul rugăciunii, la fel ca icoanele, ele pot fi achiziționate tot de la Biserică sau din magazine cu obiecte de cult.
Când se folosește locul de închinăciune?
Creștinii se așează în genunchi în fața locului de închinăciune din casa lor ori de câte ori se roagă. Mai ales dimineața după trezire și seara înainte de culcare ei aduc laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce li se oferă.
De asemenea, locul de închinăciune mai poate fi folosit când simți nevoia de a te ruga, sau a cere Domnului ajutor și îndrumare în caz de primejdie sau deznădejde.
Chiar și atunci când nu se roagă nimeni, în locul special amenajat pentru rugăciune este bine să ardă o candelă, mai ales în timpul nopții, pentru ca lumina ei să vegheze asupra noastră. Iar în diferitele momente din an când primim preotul în casă pentru anumite slujbe, este bine să-l așteptăm cu candela aprinsă și arzând tămâie frumos mirositoare la micul nostru altar.