În România, mulți consideră ceaiul strict un remediu naturist la care apelează atunci când au o problemă de sănătate. Alte popoare, însă, au un adevărat cult al ceaiului. Știu că este mai mult decât „medicament”. Este un răsfăț, o delectare.Dacă în sertarul tău din bucătărie ai doar ceaiuri de gălbenele, de mușețel, de tei sau de păpădie, cu siguranță nu ai descoperit adevăratul potențial al plantelor. Sunt sute de plante aromate, gustoase, care se pot combina cu fructe și condimente, rezultând băuturi pe cât de sănătoase, pe atât de savuroase.
Ceaiul are o istorie veche
Britanicii sunt celebri pentru pasiunea lor pentru ceai. Îl beau la întâlnirile în oraș, îl beau când au musafiri, sau în pauzele de peste zi, inclusiv când sunt triști și vor să se simtă mai bine. Pentru ei, orice problemă își găsește rezolvare într-o ceșcuță cu ceai. Potrivit statisticilor, consumă cantități industriale, circa 900 de căni de ceai de persoană, anual. Popularul ceai de la ora 5, care se respectă cu sfințenie și azi, era prin anii 1800-1900 un eveniment social în toată regula, formalizat prin recepții, vizite.
Licoarea din plante a devenit o băutură la modă și în rândul olandezilor înstăriți, a nobilimii, a intelectualilor. Apoi s-a răspândit și în alte țări din Europa. Totuși, istoria ceaiului nu pornește de la britanici, ci are o poveste mult, mult mai veche. Ea începe în China, în urmă cu aproape 3000 de ani înaintea erei noastre, când în cana cu apă fiartă a împăratului Shen Nung au căzut niște frunze. Curios, acesta a gustat din infuzia creată accidental, numită ulterior chá, sau ceai, și a fost surprins de aroma și de proprietățile revigorante ale băuturii. De atunci, ceaiul s-a diversificat, noi și noi plante au fost studiate, testate, gustate.
Pe bună dreptate, ceaiul este o băutură apreciată de mii de popoare. Iată câteva curiozități care poate te vor convinge să bei și tu mai des această licoare din plante.
Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume, după apă.
În Japonia, samuraii își lăsau sabia la intrarea în Casa Ceaiului, deoarece aceasta este și va rămâne Casa Păcii.
Ceaiul la pliculeț a fost inventat în secolul XX de americanul Thomas Sulliman, care trimitea clienților săi mostre de plante în săculețe de hârtie de filtru.
Dacă nu adaugi lapte, zahăr, miere sau alți îndulcitori, ceaiul nu are calorii. În plus, taie pofta de mâncare, ceea ce îl face ideal în curele de slăbire.
O cană de ceai hidratează mai bine decât o cană de apă. Este concluzia unei cercetări realizate de Institutul de Chimie-Fizică al Academiei Române. Explicația este aceea că plantele folosite ajută moleculele de apă să fie absorbite mai ușor de fiecare celulă și să rămână mai mult timp în organism.
Plantele se pot combina între ele pentru sporirea efectului unei infuzii. Asta ține nu doar de imaginație, și de multă știință și teste în laborator. Un produs nou apărut pe piață (de exemplu, un ceai pentru hipertensiune sau unul pentru slăbit) se naște ținând cont de principiile active ale plantelor și de gustul lor. Primează efectul, dar și gustul e important.
Dacă vorbim de crearea ceaiurilor aromate, un „creator de ceai” trebuie să cunoască toate plantele utilizate, gustul fiecăreia şi apoi să armonizeze între ele gusturile tuturor plantelor folosite. Ele nu trebuie să intre în opoziţie sau să se anuleze, ci trebuie să se pună reciproc în valoare.
Infuziile din plante conțin antioxidanți care previn bolile cardiovasculare, mențin sănătatea celulelor și întăresc imunitatea. Un studiu realizat la Universitatea Harvard a arătat că persoanele care au băut câte 5 cești de ceai verde zilnic, timp de două săptămâni, au început să producă de zece ori mai mulți interferoni (proteine care luptă împotriva bolilor, infecțiilor, răcelii, gripei). Un alt studiu realizat la Universitatea Boston și citat de Daily Mail a demonstrat că femeile care beau două cești de ceai verde pe zi își cresc cu 27% șansele de a rămâne însărcinate.
Unele plante au proprietăți nebănuite. Spre exemplu, te ajută să te lași de fumat. Decoctul de pedicuță, băut pe stomacul gol, schimbă gustul tutunului, făcându-l insuportabil. Sunătoarea atenuează și ea nevoia de nicotină și remineralizează organismul slăbit al fumătorilor. Alte plante taie pofta de dulce.
Infuziile din plante se folosesc cu succes și în cosmetică. Cele de urzică sau obligeană stopează căderea părului, cimbrul îi dă luciu; frunzele de dafin previn apariția ridurilor, grație, conținutului de antioxidanți, vitamine și minerale (se stă cu capul deasupra vaporilor emanați de infuzie), alte ceaiuri din plante sunt revigorante pentru ten (ceaiul negru, verde), calmează iritațiile, îi dau luminozitate.