Home > Advertorial > Interviu Candice-Prohanca Dragotă: Despre beneficiile traiului alături de pisică și inițiativa #Iamacatperson lansată de Whiskas
Interviu Candice-Prohanca Dragotă: Despre beneficiile traiului alături de pisică și inițiativa #Iamacatperson lansată de Whiskas
.
71% dintre români sunt de părere că viața lor s-a îmbunătățit considerabil de când au pisică. Mai mult de jumătate (61%) spun că nu își mai pot imagina viața fără ea, în timp ce 43% consideră pisica parte din familie, conform studiului recent Whiskas*.
Whiskas a lansat astfel inițiativa #Iamacatperson pentru a arăta numeroasele beneficii ale traiului alături de feline și a inspira oamenii să afirme cu mândrie cât de minunate sunt pisicile lor, dar și cum le îmbunătățesc acestea viața.
Am stat de vorbă cu Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut, care ne-a răspuns la câteva întrebări despre comportamentul felinelor și beneficiile pe care acestea le au în viața noastră.
Ce efecte benefice asupra sănătății noastre psihice poate avea o pisică?
Din timpuri străvechi și până în zilele noastre, societatea umană a evoluat în relație constantă cu animalele. Traiul alături de animale are un rol important atât în contextul socio-uman, cât și în cel psihologic, încă de la apariția speciei noastre. În lumina studiilor din literatura de specialitate, dar și potrivit propriilor observații în calitate de psiholog clinician și psihoterapeut pot afirma că prezența animalelor poate crește starea de bine psihologică și aduce beneficii precum compania, atașamentul, ameliorarea stimei de sine, comportamentul prosocial.
Cercetările asupra relației om-animal evidențiază faptul că oamenii care au pisici pot avea beneficii multiple cum ar fi: alinarea singurătății, diminuarea tensiunii arteriale (considerată un factor de risc pentru bolile cardiace), precum și incidența redusă a bolilor psihosomatice, a anxietății și a depresiei (Jensen, 2002).
Interacțiunea cu animalele (pisicile în cazul nostru), fie că e vorba de conviețuire, fie doar o interacțiune contextuală (terapia cu animale) are efecte benefice asupra dezvoltării psihosociale a oamenilor. De ce? Pentru că animalele au un rol important în dezvoltarea empatiei, a afectivității și sensibilității (Podberscek, 2006). Conviețuirea cu pisicile oferă oamenilor în primul rând posibilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru o altă ființă și le oferă oportunitatea de a învăța, de a exersa și de a fi motivați să aibă grijă de cineva. În cadrul cercetărilor din literatura de specialitate s-a validat ipoteza conform căreia copiii care au animale de companie obțin un scor semnificativ mai mare la nivelul autonomiei și a comportamentului prosocial decât cei care nu dețin (Van Houtte și Jarvis, 1995).
Relaționarea cu animalele contribuie la dezvoltarea atașamentului sigur și la evoluția morală și prosocială a oamenilor prin conturarea ideilor despre: drepturile animalelor, bioetică, bunătate, corectitudine (Van Houtte și Jarvis, 1995). De asemenea, pisicile facilitează interacțiunile dintre oameni prin faptul că generează discuții pe rețelele de socializare, acțiuni de voluntariat, întâlniri în cadrul cluburilor iubitorilor de pisici.
Cu ajutorul pisicilor se poate face psihoeducație și dezvoltare personală atât cu copiii tipici, cât și cu cei atipici care prezintă tulburare de spectru autist, sindromul Asperger, ADHD, deficit de atenție (Tomaszewska și colab., 2017), dar și cu părinții acestora. Astfel, copiii și tinerii pot învăța noțiuni de etică și valori umane prin practicarea acțiunilor de voluntariat și pot dezvolta atitudini de cooperare, echitate și respect față de viață.
Pisicile depind de îngrijirea oferită de ființele umane, iar relaționarea cu acestea le oferă copiilor oportunitatea de a fi:
responsabili (învață să le hrănească, să le pună crochete, apă, să le curețe litiera)
empatici (adică să învețe despre îngrijirea unei viețuitoare care este dependentă de ei, să le pese când le e foame sau sunt bolnave)
altruiști (adică să pună nevoile ființei dependente înaintea propriei persoane)
să aibă un comportament prosocial prin participarea la acțiunile de voluntariat
De asemenea, pisicile pot fi percepute ca un instrument educațional important, prin intermediul căruia pot fi predate copiilor lecții de viață semnificative sau aspectele importante ale vieții ca nașterea, boala și moartea, pentru a fi pregătiți să facă față situațiilor cu care se pot confrunta mai târziu.
Trăim într-o epocă a hiperconectării digitale. Studiile demonstrează că în cadrul rețelelor sociale: Facebook, Instagram, Tiktok, pisicile ocupă primul loc ca popularitate în industria marketingului și, totodată, cercetătorii spun că pot fi socotite importante resurse sociale atât pentru adulți, cât și pentru copii tot pe aceste rețele de socializare. Astfel, pisicile sunt considerate drept facilitatori sociali, ajutându-i pe oameni să aibă contact cu alții (în cadrul numeroaselor grupuri de iubitori de pisici). Oricine pune poze cu pisici este mai agreabil pe rețelele de socializare. Datorită atractivității pisicilor, copiii care dețin pisici pot fi considerați mai atrăgători ca potențial prieten sau partener de joacă pentru alți copii, decât copiii care nu au pisici (Purewal și colab, 2017).
Alt beneficiu important al interacțiunii cu pisicile este dezvoltarea empatiei și a atitudinii prosocialecaobiectiv urmărit în prevenirea comportamentului violent (Agnew și colab.,1998).Promovarea compasiunii și empatiei față de animale are implicații importante pentru dezvoltarea comportamentul prosocial față de semeni (în străinătate există programe special concepute pentru adulții și copii care sunt implicați în acțiuni de voluntariat cu scopul creșterii nivelului de empatie). Empatia orientată către animale se poate generaliza către empatia orientată de om – condiție esențială a umanismului.
Deși există acest mit conform căruia femeile singure sunt adesea cele care au pisici, în urma unui studiu recent realizat de Whiskas, în România, a ieșit la iveală faptul că bărbații sunt mai deschiși la ideea de a deveni „părinți de pisici” decât femeile. Cum explicați acest lucru?
I-a fost dat pisicii să fie învestită cu o putere arhetipală și venerată în Egiptul antic ca animal sacru. Încă din antichitate, pisicile au fost treptat asociate cu mai multe zeități feminine, în special cu cele care aveau printre caracteristici energiile sexuale. Astfel, în Egipt, zeița Bastet – întruchipată cu cap de pisică – era socotită un simbol al maternității și al senzualității. Li Shou – zeița pisică din mitologia chineză – era considerată un simbol al fertilității. Carul zeiţei Freya – zeiţa scandinavă a iubirii, a frumuseții, a fertilității și sexualității era reprezentată de două pisici.
„Una dintre principalele caracteristici ale simbolului pisicii este ambivalența lui”(Von Franz, 2016). Pisicile amintesc de ipostaze ale feminității pentru că sunt considerate frumoase, grațioase, rafinate, elegante, curate și excelente mame. Totodată, pisicile pot fi și capricioase, impetuoase, războinice ori răzbunătoare. Uneori te pot copleși cu afecțiunea, alteori te tratează cu indiferență. Dacă dragostea unui câine o poți avea în mod necondiționat, pentru iubirea unei pisici trebuie să lupți. Este posibil ca natura ancestrală de vânători și de cuceritori a bărbaților să fie explicația preferinței acestora pentru pisici sau chiar dorința prezenței unei energii opuse, feminine, pentru a armoniza spațiul locuinței. Totodată, poate fi pus în balanță și faptul că este mai comod să ai o pisică decât un câine. Oricare ar fi ipotezele, cu siguranță cercetările viitoare vor aduce noi perspective. Iată cum expresia ”crazy cat lady” nu va mai fi, în curând, de actualitate 😊
Poate compensa o pisică nevoia de afecțiune a unei persoane?
”Studiul Harvard al Dezvoltării Adulților” (The Harvard Study of Adult Development) este o cercetare longitudinală desfășurată pe parcursul a 80 de ani, făcută cu scopul de a identifica variabilele psihosociale care pot prognoza o viață sănătoasă și fericită în același timp. Este unul dintre puținele studii efectuate vreodată într-un interval atât de lung de timp și evidențiază ca principiu de viață faptul că relațiile bune ne mențin mai sănătoși și mai fericiți.
În cadrul suportului social ca factor important pentru starea de bine a oamenilor sunt enumerate relațiile pe care le avem cu familia, prietenii, vecinii, colegii de serviciu și /sau animalele de companie, care pot funcționa uneori ca substitut pentru ființa umană (Waldinger și Schultz, 2023). Prin urmare, pisica este văzută ca membru cu drepturi depline în cadrul familiei și/sau companion pentru oamenii singuri. De asemenea, studiile referitoare la relația om – animal au adus dovezi științifice potrivit cărora se poate dezvolta o legătură de atașament emoțional cu animalele, privită în concordanță cu teoria atașamentului uman. Totodată, pisicile pot acționa ca o figură de atașament suplimentară în absența sau perturbarea relațiilor de atașament uman, cum ar fi divorțul parental (Strand et al., 2004).
Din păcate, indiferent de grija noastră față de animalul de companie, pisicile au o speranță de viață mult mai mică decât a noastră. Există modalități prin care să putem face față mai ușor dispariției unui animal de companie pe care l-am perceput ca pe un membru al familiei?
Animalele de companie au un rol important în cadrul familiei și sunt considerate membri ai acesteia cu drepturi depline. Cercetările au arătat că pierderea unui animal de companie este la fel de dureroasă ca pierderea unui membru al familiei, tocmai pentru că animalele de companie chiar fac parte din familie. Astfel, sentimentul de șoc și tristețe este firesc după pierderea unui animal iubit și cel mai bine este să ne îngăduim să trecem prin etapele clasice ale doliului care sunt: negarea, furia, depresia, negocierea și în cele din urmă acceptarea.
Nu are rost să ne învinovățim. Culpabilizarea nu ne aduce pisica înapoi. De multe ori, oamenii au tendința de a se învinovăți pentru pierderea animalului lor de companie. Apar gânduri de genul: „Dacă aș fi dus pisica mea la veterinar mai devreme…” sau „Dacă aș fi verificat de două ori dacă ușa era închisă înainte ca pisica mea să iasă…”…
Alinarea și vindecarea sunt procese importante și se realizează într-un ritm propriu. Nu există o perioadă specifică de timp de care avem nevoie pentru a trece peste o pierdere. Unele persoane, de exemplu, își pot relua activitățile normale într-o săptămână sau două. Pentru alții, poate dura luni de zile ca durerea să se diminueze.
Este important să le explicăm copiilor ce s-a întâmplat cu pisica lor. Dispariția unui animal al familiei poate fi foarte dureroasă pentru copiii mici, mai ales dacă aceasta este prima lor experiență cu pierderea. De aceea, este esențial să abordăm problema direct cu ei și să le oferim alinare. Ar fi de dorit să folosim cuvinte simple și precise pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat și să încercăm să exprimăm emoțiile în cuvinte. Să le spunem este că este în regulă să se simtă triști.
Confruntarea cu pierderea este un proces foarte stresant, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Durerea este adesea atât de intensă, încât poate părea că nu mai rămâne energie pentru activitățile obișnuite. Dacă este posibil, ar fi indicat să programăm o perioadă de timp departe de muncă sau orice activitate stresantă după pierderea companionului nostru. Ne putem gândi la o activitate, în special la ceva în afara casei: o plimbare cu bicicleta sau o întâlnire cu prietenii.
Uneori este dificil să ne luptăm singuri cu durerea și emoțiile negative. Una dintre cele mai bune modalități de a ne alina sau vindeca după pierderea unui animal este să vorbim cu alții despre asta. Aproape toată lumea a experimentat durerea provocată de o pierdere la un moment dat sau altul. Putem contacta persoane care au pisici și care au trecut prin aceeași situație. Aceștia pot fi prieteni, vecini sau chiar necunoscuți din grupurile on-line de iubitori de pisici. Oamenii din jurul nostru (familia, psihologii, prietenii, vecinii, colegii) ne pot ajuta cu sfaturi, cu o vorbă bună sau chiar cu mici favoruri în momentul în care avem nevoie.
Unii oameni presupun că adoptarea unui nou animal de companie poate diminua durerea și îi va ajuta să revină rapid la rutina lor normală. Însă, este important să realizăm că fiecare animal este unic și de neînlocuit. Uneori graba de a înlocui companionul nu va face decât să mascheze durerea. E bine să ne luăm un timp pentru a plânge, a jeli și a reflecta asupra pierderii, înainte de a adopta o nouă pisică.
În literatura de specialitate se vorbește despre traumele cauzate de pierderea animalului de companie. Exemple de pierderi traumatice ale animalelor de companie includ moartea neașteptată sau abandonul forțat al unui animal de companie din cauza unor evenimente neprevăzute.
De-a lungul procesului de doliu, în special atunci când este asociat cu faptul că trebuie să ia o decizie neașteptată (euthanasie), oamenii îndurerați se învinovățesc excesiv. Numeroase studii arată că abandonul forțat al unui animal de companie intensifică trauma existentă, ceea ce crește riscul de tulburare de stres posttraumatic. Suferința emoțională cauzată de pierderea animalelor iubite poate avea ca rezultat simptome anxioase și depresive. Traumatismul pierderii unui animal drag poate avea ca rezultat o ruptură a legăturii de atașament.
Fiecare om reacționează diferit în fața față durerii. Unii sunt mai puternici, alții mai sensibili. Dacă e nevoie, în cazul în care pierderea pisicii interferează în mod semnificativ cu capacitatea de a funcționa, ar fi de dorit să fie luată în considerare varianta de a consulta un psiholog. Indiferent de modalitatea de deces, proprietarul unui animal de companie poate percepe moartea acestuia ca fiind traumatizantă și poate experimenta suferință sau simptome de stres posttraumatic. Psihoterapia poate ajuta mult la ameliorarea suferinței și la procesarea durerii.
Care ar fi motivele greșite pentru care cineva și-ar lua o pisică?
Alegerea de a ne petrece viața alături de un animal de companie nu trebuie să fie doar o toană de moment. Este necesar să ne gândim foarte serios dacă ne dorim cu adevărat să avem grijă de o altă ființă. De aceea, este important ca într-o familie decizia de a aduce o pisică în familie ar trebui să fie luată abia după ce toți membrii familiei s-au pus de acord asupra acestui lucru.
O pisică nu este un obiect de decor, ci o ființă vie, cu nevoile sale de protecție și iubire. Prin urmare, trebuie să facem alegeri responsabile. Nu trebuie să privim achiziția unei pisici ca pe un ”moft”, ci ca pe alegerea unui nou membru al familiei.
Înainte de toate trebuie să înțelegem că relaționarea cu un animal de companie presupune empatie și altruism. Totodată, e nevoie să fim ordonați și să deprindem tehnici de gestionare a furiei și a frustrării. Spre exemplu, dacă pisica ne varsă cana cu cafea pe laptop nu e din vina acesteia, ci a noastră că am lăsat cana acolo. Trebuie să fim capabili să ne stăpânim nervii dacă ne zgârie canapeaua pentru că nu i-am luat un loc de joacă.
Să nu uităm că o pisică este o ființă minunată, care poate fi dresată să facă doar ce vrea ea. Dacă ne împăcăm cu acest gând, suntem candidații ideali pentru a ne petrece viața alături de o pisică.
Pentru că ne iubim atât de mult animalele de companie, adesea nu le putem spune “nu”, mai ales atunci când vine vorba de alimentație. Cum facem față emoțional unei pisici “cerșetoare” care vrea să mănânce ce mâncăm și noi, deși știm că mâncarea gătită i-ar putea face rău?
Nutriția este foarte importantă atât pentru oameni, cât și pentru animale. Este de notorietate faptul că hrana de calitate și mișcarea sunt elemente cheie ale unei bune funcționări a trupului și minții. Prin urmare, așa cum oamenii se străduiesc să se alimenteze corect, tot așa trebuie să procedăm și cu animalele de care avem grijă. Iubirea față de pisica noastră se măsoară tocmai în puterea de a spune NU în fața șantajului emoțional concretizat prin cerșetorie. Așa cum nu e bine să le dăm copiilor dulciuri, alimente procesate chimic, băuturi dulci, prăjeli, tot așa trebuie să fim atenți și la alimentația pisicilor noastre.
Iar aici intram într-un subiect foarte discutat: ce îi dăm pisicii noastre hrană preparată în casă sau hrană preparată industrial? Hrana preparată în casă nu poate oferi echilibrul nutrițional sau aportul controlat de minerale și vitamine ca în cazul hranei preparate de specialiști, ce asigură toate substanțele nutritive necesare pentru bunăstarea pisicilor noastre în orice etapă a vieții și pentru orice stil de viață.
Este foarte important să știm ce alimente sunt periculoase pentru pisici. Astfel, grăsimile, sosurile, ciocolata, ficatul sunt doar câteva dintre alimentele care dăunează sănătății pisicii. Pe lângă dezechilibrul nutrițional pe care îl cauzează (având ca rezultat o blană lipsită de strălucire, riscul de greutate excesivă, creștere neregulată), pisica va asocia hrana oamenilor cu propria hrană și va începe să cerșească sau să fure.
În general, pisicile nu tolerează laptele, fiindcă le lipsește o enzimă care ar trebui să ajute la digestia lactozei, fapt care poate provoca diaree. De aceea, laptele pentru pisici mici este conceput fără lactoză. Ciocolata este toxică pentru pisici, din cauza prezenței unei substanțe numită teobromină. Cu cât ciocolata este mai neagră, cu atât aceasta conține mai multă teobromină, care poate fi letală pentru pisici.
Printre alte alimente pe care nu le tolerează pisicile se pot enumera: ceapă, arpagic, leurdă, usturoi, rădăcinoase, roșii, vinete, avocado, leguminoase, varză, cartofi cruzi, struguri, stafide, oase, carne crudă de pui sau porc (pentru că există pericolul infestării cu salmonella sau virusul Aujeszki).
Trebuie să reținem faptul că pisicile nu pot metaboliza unele ingrediente la fel ca oamenii. De aceea, este important să nu le dăm niciodată resturi de mâncare de la masa noastră. Dacă suspectăm faptul că pisica a mâncat ceva toxic, trebuie să contactăm imediat medicul veterinar.
Ce putem face pentru a ne asigura că pisica noastră este la rândul ei fericită?
Dacă anterior am vorbit despre beneficiile oamenilor de pe urma conviețuirii cu pisicile, acum să ne uităm și invers. Iar printre beneficiile pisicilor de pe urma oamenilor se numără: protecția împotriva bolilor și a prădătorilor, aprovizionarea cu hrană, oferirea unui adăpost și condiții bune de viață care duc la scăderea nivelului de stres și creșterea speranței de viață.
În legătură cu starea de bine a pisicilor noastre, în primul rând trebuie să fim mereu atenți la sănătatea acestora. Astfel, sunt foarte importante vizitele la medicul veterinar cu scopul de a preveni eventualele probleme de sănătate. Trebuie sa fim atenți la orice posibilă indispoziție sau modificare de comportament ori de greutate pentru că ar putea avea cauze medicale. Vizitele la medicul veterinar trebuie făcute în mod regulat, atât pentru deparazitare și vaccinare, cât și pentru teste medicale de rutină, care monitorizează starea generală de sănătate.
Al doilea aspect esențial este hrana pisicilor care trebuie corelată cu etapele vieții, cu nivelul de energie consumat și cu cerințele nutriționale specifice stadiilor de dezvoltare. Pisicile preferă să mănânce cantități mici de hrană la fiecare masă și, de aceea, crochetele pot fi lăsate la discreție (dacă nu există probleme de obezitate). Mâncarea umedă asigură o hidratare corectă și trebuie oferită la temperatura camerei (în cazul în care a fost păstrată în frigider jumătate de conservă). Hrana uscată asigură un aport de carbohidrați și fibre, contribuind la igiena orală a pisicilor datorită texturii crocante a crochetelor.
Un alt aspect la care trebuie să fim atenți îl reprezintă posibilele pericole din casele noastre și se știe că este mai bine să previi, decât să tratezi. Voi enumera câteva dintre acestea:
Necesitatea plaselor la geamuri
Securizarea sertarelor și anumitor uși unde ținem produse de curățenie (dacă vedem că avem de-a face cu o pisică iscoditoare care cotrobăie peste tot)
Nu trebuie să lăsam la îndemână pungile de plastic sau obiectele din celuloză.
Trebuie să nu uităm să închidem capacul coșului de gunoi sau cel al toaletei. (Atenție la șnurul de la sacii menajeri: pisicile adoră să se joace cu el și-l pot înghiți)
Plitele electrice fierbinți trebuie să fie acoperite
Accesul la balcon trebuie securizat
Mare grijă cu fierul de călcat, pentru că este cauza multor accidente.
Trebuie să acordăm mare atenție la plantele toxice. Lista celor mai des întâlnite plante cu potențial toxic: vâsc, azalee, leandru, crăciuniță, iedera, ficus.
Viața pisicii în casele noastre ar trebui să fie organizată, în general, în jurul a patru zone diferite.
zona de masă: această zonă trebuie să fie separată de zona de toaletă (litiera).
zona de odihnă: pisica va schimba această zonă în timpul zilei, în funcție de soare și de sursele de căldură pe care le caută (caloriferul, șemineul, pervazul încălzit de soare etc.). Lăsați în pace pisicile care dorm pentru că somnul este important pentru o pisică. Mai ales puii nu trebuie deranjați din somn, pentru că hormonii esențiali pentru creștere sunt secretați în timpul somnului.
zona de toaletă: această zonă trebuie să fie ușor accesibilă în orice moment al zilei, departe de zona de masă, sau de sufragerie. Litiera se amplasează de obicei în baie, pe balcon, într-o nișă sau în colțul unei camere, departe de spațiile circulate, pentru a reduce la minim neplăcerile.
zona de joacă: aceasta este zona cea mai mare și este utilizată pentru viața de zi cu zi pentru relaxare și trebuie să fie un spațiu în care pisica poate alerga și unde se poate cocoța (mese, șifoniere, rafturi, spătare etc.). Exercițiile fizice sunt foarte importante pentru sănătatea pisicilor. Joaca le va canaliza energia, care nu va fi astfel utilizată în scopuri distructive, ci pentru tonifierea mușchilor. Exercițiile preferate vor fi acelea în care poate să se cațăre, să se cocoațe, să sară, să își ascută ghearele și să se joace cu obiecte care atârnă, se rostogolesc sau se mișcă (ghemotoace de hârtie, blană sintetică de șoricel, minge cu clopoțel etc.). Joaca și vânătoarea sunt două activități foarte strâns legate una de cealaltă în cazul pisicilor, dat fiind că cele mai multe jocuri seamănă cu o vânătoare: jucăria este de multe ori prada. De aceea, nu trebuie să lăsați pisica să se joace cu mâna dumneavoastră.
La toată lista cu lucrurile de care ar trebui să ținem cont când vine vorba de bunăstarea pisicii cel mai important este IUBIREA. L-am lăsat special la urmă ca să accentuez asupra valorii sale pentru că ”putem judecă inima cuiva după felul cum se poartă cu animalele.” (Immanuel Kant)
*Studiul comandat de brandul Whiskas a fost realizat de Reveal Marketing Research în mai 2023 pe un eșantion de 1.010 de respondenți din România.
Despre Whiskas: Hrana pentru pisici Whiskas este pe piață din anul 1958. Angajamentul pe termen lung al brandului este de a produce hrană de calitate care să le asigure pisicilor o viață sănătoasă și fericită. Whiskas colaborează cu Institutul WALTHAM®, centrul de cercetare dezvoltat de Mars Petcare, pentru a dezvolta în permanență produse cu o calitate nutrițională îmbunătățită. Astfel, produsele Whiskas sunt sănătoase și echilibrate din punct de vedere nutrițional.