Întreprinderile sociale de inserție reprezintă o componentă importantă a sectorului de Economie socială.
Prin intermediul economiei sociale se identifică și se implementează soluții inovatoare la problemele sociale, economice sau de mediu ale comunităților. Conform legislației naționale Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Conform Legii nr. 219/2015 privind Economia socială, întreprinderea socială este persoana juridică de drept privat care dovedește că respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în lege.
Întreprinderea socială de inserție reprezintă întreprinderea socială care are permanent cel puțin 30% din personalul angajat aparținând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați să reprezinte 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților, și care are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socio-profesională a persoanelor defavorizate.
De asemenea, legea prevede că o entitate poate obține statutul de întreprindere socială prin dobândirea unui atestat de întreprindere socială.
Ce tipuri de organizații pot deveni întreprinderi sociale?
Conform reglementărilor în vigoare, pot obține statutul de întreprindere socială următoarele tipuri de organizații:
- Asociații și fundatii Romania;
- Societăți cooperative de gradul I;
- Federații;
- Cooperative de credit;
- Case de ajutor reciproc ale salariaților;
- Case de ajutor reciproc ale pensionarilor;
- Uniunile persoanelor juridice;
- Alte categorii de persoane juridice de drept privat.
Persoanele juridice de mai sus pot obține atestat de întreprindere socială dacă îndeplinesc o serie de condiții, printre care: activitatea desfășurată are scop social; respectă principiile economiei sociale; acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii; alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare; se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale; aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
Statutul de întreprindere socială de inserție se certifică prin acordarea mărcii sociale. Marca socială este o formă de certificare a întreprinderilor sociale de inserţie prin care se recunoaşte contribuţia directă adusă de aceste entități la realizarea interesului general şi/sau la îmbunătăţirea situaţiei grupului vulnerabil respectiv. Marca socială conține un certificat care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie (cu valabilitate de 3 ani de la data emiterii), precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu.
Odată ce a obținut statutul de întreprindere socială de inserție, o entitate de acest tip trebuie să respecte, conform legii, o serie de obligații. Astfel, o întreprindere socială de inserție va trebui:
- să asigure asistență privind inserţia socio-profesională şi socială a angajaților ce provin din grupuri sociale vulnerabile;
- să elaboreze raportul anual de activitate;
- să elaboreze un raport social anual, conform modelului din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 219/2015 privind Economia socială;
- să elaboreze extrasul situațiilor financiare anuale;
- să aplice în mod obligatoriu elementul de identitate vizuală asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu;
- să nu utilizeze marca socială și elementul specific de identitate vizuală după expirarea perioadei de valabilitate a certificatului.
Statul român oferă o serie de facilități întreprinderilor sociale de inserție, printre care:
- facilităţi pentru angajarea de tineri cu risc de marginalizare socială, conform Legii nr. 76/2002;
- atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în scopul desfăşurării activităţilor pentru care au primit marca socială;
- scutiri de taxe, conform prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. De exemplu: întreprinderile sociale de inserţie nu datorează impozit/taxă pe clădiri pentru clădirile deţinute și pentru terenurile deţinute sau utilizate;
- alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale;
- ajutoare de stat;
- contracte rezervate;
- îndrumare metodologică din partea Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv a Municipiului București;
- sprijinirea promovării produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate în comunitate, inclusiv identificarea unor pieţe de desfacere a acestora;
- sprijin pentru consolidarea economiei sociale prin intermediul Programului Operațional Capital Uman (POCU) – Axa prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei, Prioritatea de investiții 9v: Promovarea antreprenoriatului social și a integrării vocaționale în întreprinderile sociale și economia socială și solidară pentru a facilita accesul la ocuparea forței de muncă;
- sprijin acordat prin Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor din sectorul economiei sociale;
- sprijinirea promovării turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local.
Acestea sunt o parte din prevederile legale din România referitoare la întreprinderile sociale de inserție. Funcționarea cât mai multor întreprinderi sociale de inserție este un deziderat și în același timp un imperativ.
Deși la nivel european cifrele din sectorul economiei sociale arată foarte bine (2,8 milioane de întreprinderi și organizații sociale; 13,6 milioane de angajați – adică 6,3% din forța de muncă din Uniunea Europeană; 8 % din PIB-ul Uniunii Europene), în România încă ne aflăm la început de drum. În prezent, la nivel național funcționează cca. 1.642 de întreprinderi sociale, 45 de întreprinderi sociale de inserție și 5302 de ONG-uri cu activitate economică.Atât la nivel european, cât și la nivel național, se dorește dezvoltarea sectorului de Economie socială. Pentru aceasta se lucrează la o serie de măsuri menite să susțină acest domeniu. Cea mai recentă măsură de acest fel a fost întreprinsă de către Comisia Europeană, care a publicat pe 9 decembrie 2021 Planul de Acțiune al Uniunii Europene pentru Economia Socială. Planul conține o serie de prevederi aplicabile în perioada 2022-2030, prin care se urmărește dezvoltarea Economiei Sociale și facilitarea înființării și funcționării întreprinderilor și organizațiilor sociale.
Ultima modificare ianuarie 10, 2022 6:44 pm