Analizele de laborator și evaluările imagistice contribuie la obținerea unei imagini extinse asupra stării generale de sănătate. Prevenția primară și secundară se bazează în mare măsură pe testele de laborator, deoarece testele în sine permit identificarea factorilor de risc și a modificărilor patologice înainte ca acestea să determine manifestări clinice ireversibile. Utilizarea testelor de laborator nu doar că îmbunătățește acuratețea diagnostică, dar contribuie și la optimizarea strategiilor de tratament. Există diferite analize ce pot fi recomandate de către medicul specialist, iar importanța lor diferă de la un caz la altul.

Analizele hematologice

Analizele hematologice furnizează date despre cantitatea și calitatea elementelor figurate din sânge. Valorile hematiilor, leucocitelor și trombocitelor contribuie la formularea unui diagnostic diferențial extins pentru infecții, anemii sau alte afecțiuni sistemice. Examinarea indicilor eritrocitari oferă informații despre posibile carențe nutriționale ori tulburări autoimune, iar valorile leucocitelor pot semnala inflamații acute ori procese infecțioase latente.

Testele biochimice

Biochimia sanguină oferă valori legate de electroliți, funcția renală, metabolismul glucidic și profilul lipidic. Glucoza, ureea, creatinina și colesterolul total reprezintă factori relevanți pentru evaluarea generală a sistemelor metabolice și cardiovasculare. Anumiți markeri enzimatici, precum transaminazele, pot indica disfuncții hepatice sau leziuni musculare, în timp ce proteinele serice oferă informații despre statusul nutrițional, echilibrul osmotic și nivelul de inflamație sistemică.

Anumite enzime, proteine și metaboliți din sânge (transaminazele, fosfataza alcalină, gama-glutamil transferaza, bilirubina, albumina, proteinele totale și timpul de protrombină) sunt folosite în schemele tip de analize ficat, pentru a evalua integritatea și funcționalitatea ficatului, facilitând astfel diagnosticarea precoce a disfuncțiilor hepatice.

Valorile anticorpilor specifici, pe de altă parte, pot confirma prezența unor infecții virale și susțin diagnosticul diferențial. Rubeola este un exemplu de patologie virală a cărei evidențiere serologică ajută la înțelegerea potențialelor complicații care pot apărea la indivizi predispuși. Determinarea concentrației imunoglobulinelor și interpretarea corectă a acestora conduc la o abordare coerentă a prevenției și tratamentului, în special atunci când există factori predispozanți.

Markerii inflamatori și investigațiile hormonale

Profilul hormonal definește statusul endocrin al organismului. Hormonii tiroidieni influențează rata metabolică și reglarea temperaturii corporale, în timp ce hormonii sexuali sunt implicați în fertilitate și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Dezechilibrele hormonale pot altera funcțiile fiziologice și pot induce fluctuații ale parametrilor lipidici sau glicemici. Cortizolul și alți hormoni implicați în stresul metabolic influențează procesul inflamator și modul în care organismul răspunde la factorii agresivi din mediu.

Inflamația cronică este asociată cu diverse afecțiuni respiratorii, cum ar fi bronsita cronică, care poate fi diagnosticată relativ ușor prin investigații de laborator, pe baza simptomelor prezente. Markerii inflamatori, precum proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor, oferă informații despre intensitatea răspunsului imun.

Testele imagistice

Testele imagistice, cum ar fi ecografia, radiografia și rezonanța magnetică, oferă informații esențiale despre structura și funcția organelor interne. Radiografiile toracice evidențiază anomalii pulmonare și cardiace, în timp ce ecografia abdominală examinează în mod neinvaziv ficatul, splina și rinichii. În situații complexe, investigațiile de tipul tomografiei computerizate sau a RMN-ului oferă detalii suplimentare și permit stabilirea unei conduite terapeutice bine fundamentate.