6 întrebări și răspunsuri despre aditivi

Aditivii alimentari sunt un subiect foarte la modă, dar nu toate părerile exprimate în discuții sunt bazate pe opinii științifice relevante și rezultate solide. Tocmai de aceea, am ales să răspundem în cele ce urmează unora dintre întrebările frecvente, pe baza celor mai noi și mai argumentate rezultate științifice obținute de EFSA, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară, care asigură consultanță științifică în ce privește folosirea aditivilor în Uniunea Europeană.

1. Aditivii sunt „chimicale”?

Nu în mod obligatoriu – sau în nici un caz în sensul de substanțe sintetice dăunătoare. Există un mare număr de aditivi naturali. Mulți dintre coloranții din grupa E100, de exemplu, provin din plante ca turmericul (curcumina), sfecla (betanina) sau morcovi (caroten). E300 este, de exemplu, numele de aditiv al acidului ascorbic – altfel spus, Vitamina C, din lămâi. În cantități foarte mari, unele dintre aceste substanțe ar putea fi dăunătoare. Dacă am comite excese de caroten, de exemplu, ar fi posibil ca pielea noastră să devină portocalie. Dar, ca asta să se întâmple, ar trebui să mâncăm cam 20 morcovi pe zi, timp de mai multe săptămâni– iar dacă e vorba de prezența substanței ca aditiv, hrana echivalentă ar fi imposibil de ingerat.

2. Aditivii dau alergii?

Teoretic, este posibil, dar alergiile provocate de aditivi sunt mai rare decât cele date de hrana naturală, fiindcă aditivii sunt testați și evaluați permanent de către Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA). Cu toții cunoaștem pe cineva care este alergic la un tip sau altul de hrană proaspătă (fără aditivi), de la căpșuni la alune și pește. Alergiile date de hrana naturală pot provoca, într-un număr mic de cazuri, reacții extreme ca șocul anafilactic. Dar între aditivi și alergeni nu există absolut nici o legătură științifică.

3. De ce se tot răzgândește Uniunea Europeană în privința aditivilor?

Uniunea Europeană se răzgândește foarte rar și foarte puțin în privința aditivilor. Iar atunci când o face, o face fiindcă știința evoluează. Majoritatea aditivilor au fost evaluați, inițial, în anii 80 și 90, așa că EFSA a primit în 2009 sarcina de a reevalua toți aditivii aprobați până în acel moment. Această sarcină este în curs, fără ca noile date să producă schimbări substanțiale. În 2021, de exemplu, Uniunea Europeană a exclus dioxidul de titan (E171) de pe lista aditivilor aprobați, dar numai din cauza incertitudinii referitoare la seturile de date științifice, fără ca efecte în mod clar dăunătoare asupra sănătății să fie constatate. Asta reprezintă o măsură a precauției cu care sunt examinați aditivii – și nu numai.

4. De ce nu comercializează producătorii de mâncare produse fără aditivi?

Comercializează. Există numeroase produse fără aditivi, ca fructele și legumele. Prezența aditivilor de felul conservanților este însă necesară pentru o mare parte a alimentelor disponibile comercial. Fără ei, pâinea ar mucegăi imediat, produsele de carne s-ar altera, vinul s-ar acri și așa mai departe. Ne putem imagina ce ar însemna să încercăm să consumăm numai și numai alimente fără aditivi, atât în sens practic, cât și financiar. Pot face asta, ușor, numai gospodăriile țărănești care își cresc animalele și legumele singure.

5. Ne-a obligat Uniunea Europeană pe noi, românii, să punem aditivi în produsele alimentare?

În nici un caz. Ne-a obligat altceva: producătorii și distribuitorii de produse alimentare din România trebuie, de la intrarea în Uniunea Europeană, să specifice aditivii folosiți, codificați cu litera E, pe ambalajele produselor alimentare. Lipsa acestora de pe ambalaje, cu ani în urmă, nu însemna în nici un caz că aditivii nu erau prezenți în produsele alimentare. Dimpotrivă, erau prezenți în număr mai mare și în cantități necunoscute.

6. Suntem otrăviți de o conspirație mondială, cu aditivii din mâncare?

Dacă am fi otrăviți, n-am fi depășit de curând cifra de opt miliarde de locuitori ai planetei. Aditivii fac posibilă producția de hrană mondială la scara necesară pentru o omenire atât de numeroasă, constând în aglomerări urbane, de persoane care nu au o grădină de legume și animale domestice în preajmă. Nu numai că aditivii nu sunt otrăvuri preparate de o conspirație mondială, dar, cu siguranță, în lipsa lor, omenirea ar fi mai puțin numeroasă.