Pentru persoanele alergice, zilele frumoase de primăvară nu sunt o adevărată bucurie, din cauza reapariţiei simptomelor alergiei la polen
Alergia provocată de polen – polinoza – declanşează o reacţie inflamatoare a mucoaselor nasului şi ochilor, provocând rinite şi conjunctivite alergice. Persoana atinsă strănută în serie, nasul îi curge şi are senzaţia neplăcută că o zgârie în gât şi are nisip în ochi. Grăuntele de polen eliberează particule fine ce conţin alergeni care pătrund în nas şi provoacă reacţia alergică inflamatoare.
În anumite cazuri, reacţia alergică se produce la nivelul bronhiilor, provocând tuse şi crize de astm. Urticaria şi mâncărimile sunt, însă, mai rar observate la contact cu polenul. Eczema alergică se poate agrava în sezonul polenului. Cu toate acestea, polinoza nu e o afecţiune gravă, exceptând cazul când este asociată cu astmul.
Cine face alergii
Nimeni nu e la adăpost de o reacţie alergică, însă unii sunt mai expuşi decât alţii. Caracterul ereditar al acestei afecţiuni este recunoscut de peste un secol. Toate studiile de specialitate indică faptul că riscul apariţiei manifestărilor alergice la un copil este mai mare dacă părinţii acestuia sunt alergici sau dacă există antecedente în familie (fraţi, surori, unchi, bunici). Se pare că riscul de a fi alergic e de circa 30%, dacă unul din părinţi suferă de alergie, cifra fiind mai ridicată dacă e vorba despre mamă. Dacă ambii părinţi sunt alergici, proporţia creşte la 70-80%. De cele mai multe ori, alergia debutează devreme şi mai ales în adolescenţă.
Cum afli la ce eşti alergică
Descoperirea alergenului ce a declanşat simptomele alergice nu e uşoară. Primele indicii sunt descoperite, în general, ca urmare a unui „interogatoriu” la care te supune medicul specialist alergolog.
După ce au fost stabiliţi câţiva „suspecţi”, se trece la identificarea principalului vinovat, cu ajutorul unor teste subcutanate. Astfel, medicul introduce o picătură de extract alergen sub pielea antebraţelor. Dacă în jurul înţepăturii apare o roşeaţă, e semnul unei reacţii pozitive. Testele pot fi făcute în orice sezon şi pe o piele sănătoasă. În cazul unei reacţii pozitive vizibile la un alergen, după 10-15 minute se produce o umflătură şi o roşeaţă în jurul înţepăturii, însoţită de mâncărimi.
Aceste teste, realizate cu extracte standardizate, sunt indispensabile şi trebuie făcute doar de medicii alergologi. Se întâmplă ca rezultatul să nu concorde cu simptomele observate şi atunci sunt necesare şi alte analize, şi anume testele biologice – adică dozarea sanguină a anticorpilor totali sau specifici ai unui alergen.
O dată diagnosticul confirmat, tratamentul va consta în suprimarea alergenului vinovat. Dacă pentru bolnavul de alergie alimentară e mai simplu să adopte un regim din care trebuie să excludă definitiv alimentele ce au declanşat afecţiunea, pentru alergicii la polen situaţia este mult mai dificilă. Perioadele în care aerul respirat este „infestat” de polenul invizibil sunt destul de lungi, primăvara şi toamna.
Surse de alergeni
1. Polenul copacilor. Sezonul polenului copacilor începe iarna şi continuă primăvara. Astfel, mesteacănul, arinul, carpenul şi alunul au perioade de polenizare scurte, dar intense şi declanşează crize de astm.
2. Polenul gramineelor – cel mai important şi mai nefast pentru alergici. Perioada de polenizare e de circa trei luni şi provoacă alergia la fân.
3. Polenizarea erbaceelor se termină în octombrie. Cantităţile de polen emise sunt mai mici, dar au o putere alergizantă puternică (pelinul, pătlagina etc.).
Atenţie la alergiile încrucişate
Alergiile de tipuri diferite nu fac casă bună unele cu altele. E posibil ca o persoană sensibilă la un alergen să reacţioneze şi ca urmare a contactului cu un alergen dintr-o familie diferită. Este ceea ce se cheamă „alergie încrucişată”. Cea mai frecventă e cea care asociază o alergie la polen (de mesteacăn, de exemplu) şi alergie la mere.
Există însă şi alte exemple asemănătoare: – polen de mesteacăn: mere, alune, nuci, ţelină, migdale, piersici, caise, kiwi, morcovi, cartofi – polen de graminee cu roşii şi/sau arahide – polen de pelin negru: ţelină, fenicul, morcovi, coriandru, pătrunjel, mărar – latex: banane, cireşe, kiwi, avocado, castane, caise – acarieni – fructe de mare – puf de pasăre – ouă. S-a observat că alergia la albuş de ou dispare spontan în 50% din cazuri, iar cea la lapte de vacă – în 70-90% din cazuri.
O persoană alergică la polen nu poate fi total protejată de agresorii „săi”, afară de cazul în care nu mai iese din casă. Totuşi, specialiştii ne dau câteva sfaturi utile pentru a diminua efectul factorilor alergeni.
1. Aeriseşte camera dimineaţa foarte devreme. Atunci, cantitatea de polen e mai mică în aer. Apoi ţine fereastra închisă până spre seară.
2. Nu te freca la ochi dacă te mănâncă, deoarece rişti să provoci o conjunctivită.
3. Nu usca lenjeria afară. Umiditatea o va transforma în adevăraţi captatori de polen.
4. Evită plimbările la ţară în zilele cu soare puternic.
5. Spală-ţi părul înainte de culcare. Vei evita astfel ca polenul să nu se depună pe pernă.
6. Nu folosi sprayuri menajere, pentru a nu provoca iritaţii şi mai mari.
7. Evită iarba cosită şi ţine ferestrele închise câteva ore după ce a fost tăiată.
8. Nu te scălda în piscină. Clorul din apă poate agrava simptomele.
9. Înainte de a alege o destinaţie de weekend, informează-te despre vegetaţia locului. Astfel nu te vei expune la polenul la care eşti sensibilă.
Şi bebeluşii?
Copiii născuţi primăvara prezintă un risc mai mare să dezvolte o alergie la polen. Dacă ştii că în familie există persoane alergice, e bine să fii prevăzătoare, să eviţi plimbările în parcuri şi să nu-l laşi să se joace în iarbă în perioadele de polenizări intense.
Foto: Shutterstock
Afla mai multe despre tipurile de alergii si simptomele lor