Cum poţi scapă de complexe

Majoritatea femeilor premiante la şcoala vieţii nu sunt neapărat nişte zâne. Întrebarea e: cum au reuşit? A
u învăţat să uite de imperfecţiunile fizice, de originea sau de studiile modeste şi
au crezut în ele.

De unde vin complexele? Din educaţia noastră, care joacă un rol determinant în naşterea complexelor.

Din vina cui? Apărinţilor care fac, în general, două tipuri de greşeli în dorinţa lor de a avea un copil super. Unii sunt prea critici. „Nu eşti în stare de nimic”; „Nu vei face nimic în viaţă”; „Eşti urâtă”, iată doar câteva din observaţiile care-l fac pe copil să se simtă inferi-or. Acest sentiment stă la originea complexelor. Alţi părinţi sunt din cale afară de protectori. Îşi laudă odrasla la fiecare pas, fără nici un suport real.

Astfel încât, scos din mediul familial, copilul descoperă că nu este cel mai grozav şi că este respins sau umilit de ceilalţi. În ambele cazuri, lipsa de încredere în sine îi va marca întreaga viaţă. Astfel îi apar, în decursul anilor, tot felul de idei obsedante despre el -nu întotdeauna conştiente – care-i dau impresia că valorează mai puţin decât alţii. Acestea sunt faimoasele complexe -sau, mai bine spus, complexul de inferioritate, cu multiplele lui faţete: fizic, intelectual, social.

Momentul care i-a schimbat destinul Oanei Roman. Avea 13 ani când s-a întâmplat! 'M-am îngrăşat 25 de kg în 2-3 luni'

Recomandarea zilei

Complexul fizic

Societatea noastră privilegiază aparenţele, iar noi nu putem apărea zilnic în forma cea mai bună. În faţa numeroaselor exigenţe, multe femei se complexează pentru un nas mai lung, sâni prea mici, fiind convinse că cei din jur se uită numai la defectele lor.

Persoanele complexate, atunci când se uită în oglindă, nu se văd în întregime, ci îşi fixează privirea doar pe acel defect, fără de care viaţa lor -cred ele -ar fi complet diferită. Ar avea mai mult succes, mai mulţi prieteni. Obsedate de acest „defect” şi preocupate să-l camufleze prin toate mijloacele, nu le mai rămâne timp şi energie pentru a dezvolta alte strategii care să pună accent pe atuurile şi calităţile lor. Există riscul ca persoana complexată să-şi piardă total încrederea în sine şi să ajungă, uneori, la izolare.

Zodia căreia i s-ar putea schimba viața în decembrie! Mihai Voropchievici a făcut un anunț neașteptat! Cine sunt NOROCOȘII zodiacului

Recomandarea zilei

Complexul social

Copil fiind, Melania suferea din cauză că mama ei era secretară. Ca să evite comentariile răutăcioase ale colegelor, inventa tot felul de poveşti minunate despre familia sa. În adolescenţă, a trecut prin faza de revoltă împotriva celor care aveau bani şi poziţie socială superioară şi îşi alegea doar prieteni defavorizaţi de soartă. În realitate, îi era ruşine de ea, de prietenele care nu aveau haine la modă şi nu mergeau la teatru.

Acum, Melania este manager de succes, dar îşi alege prietenii din cercul său modest, pe care îi poate prezenta fără teamă mamei sale, în apartamentul ei kitsch. Melania a reuşit să depăşească, într-o oarecare măsură, complexul său de clasă socială. În general, acest complex creează handicap pentru multe persoane. Iar, pentru a urca pe scara socială, unii rup legăturile cu familia din care provin.

Complexul intelectual

Letiţia este o fată frumoasă şi i-ar fi plăcut să facă Facultatea de filologie. Dar a abandonat ideea, de teamă că nu va face faţă. S-a căsătorit cu un medic, ai cărui prieteni sunt persoane remarcabile -sau cel puţin aşa îi vede ea. Când se întâlnesc toţi la petreceri, ea este pur şi simplu paralizată, îşi pierde încrederea în sine şi se simte prost. Nu deschide gura de teamă să nu spună tâmpenii sau mimează plictiseala. În realitate, le soarbe cuvintele şi îşi doreşte să fie ca ei, să ştie multe lucruri. Atunci îşi cumpără cărţi, pe care însă nu le citeşte, fiind convinsă că nu le va înţelege.

Cum poţi scăpa de complexe

1. Identifică-ţi complexul

De multe ori nu facem legătură între comportamentul şi complexele noastre. Dacă ne-am ascuns „defectele” în spatele unor deprinderi sau reacţii, trebuie să conştientizăm acest lucru. Cum? Punându-ne întrebări. „De ce sunt autoritară şi severă cu alţii, când, de fapt, eu nu am deloc încredere în mine? Nu cumva este din cauză că mi-am ratat viaţa şi nu vreau să recunosc?” Toate aceste reflecţii te vor ajuta să descoperi cauza suferinţei.

2. Urmăreşte ce este esenţial pentru tine

Odată ce ai identificat complexul, nu înseamnă că te-ai şi debarasat de el. Pentru asta, ia-o treptat. De exemplu, eşti mai grăsuţă şi te îngrozeşte gândul de a apărea la piscină, în costum de baie? Înfruntă-ţi temerile şi du-te la piscină. Pentru început, uită-te în jur. Vei vedea că mai există femei cu rotunjimi ca ale tale şi care nu se sfiesc să-şi arate trupul. Apoi gândeşte-te la plăcerea de a înota. În final, nu asta contează?

3. Construieşte-ţi încrederea în sine, care este primul pas către fericire

Aceasta se poate realiza prin exerciţiu. Când încerci să faci prima oară ceva, este posibil să greşeşti. Să nu-ţi faci probleme din această cauză, perseverează! Vei comite din ce în ce mai puţine greşeli. Sau apelează la un truc simplu, de imaginaţie: „acţionează ca şi cum”. Adică, întreabă-te cum te-ai comporta dacă ai fi convinsă că eşti o frumoasă, puternică şi competentă şi încearcă să acţionezi ca o astfel de persoană.

4. Fii indulgentă cu tine
Avem deseori tendinţa să ne judecăm aspru, comparându-ne cu modelele de perfecţiune pe care ni le prezintă zilnic media. Astfel, defectele ni se vor părea insuportabile. Mai bine întocmeşte-ţi o listă realistă a calităţilor şi succeselor apropiaţilor tăi şi îţi vei da seama că nu stai chiar atât de rău cum îţi imaginai, doar că faci parte din categoria celor care nu se iubesc aşa cum sunt.

5. Învaţă să le controlezi

Fiecare are un mod personal de a trăi, cu defectele reale sau imaginare. Cele mai frecvente strategii sunt:
– Disimularea. Adeseori, încercăm din răsputeri să distragem atenţia de la defectul cauzator de complexe, punându-ne în valoare alte calităţi sau realizând performanţe remarcabile.
– Evitarea situaţiilor jenante. Ca să nu suferim din cauza complexelor, evităm situaţiile în care credem că „imperfecţiunea” va fi observată.
– Autoironia. Ne asumăm defectul şi vorbim despre acesta exagerând voit. Este un mod de a ne proteja de eventualele comentarii răutăcioase ale celor din jur.
– Transformând defectul în atu. Cel mai bun exemplu: Jennifer Lopez. Cântăreaţa a declarat că fesele ei prea bombate, după canoanele actuale ale frumuseţii, reprezintă marca ei personală, ceea ce o face să fie deosebită.

90% dintre bărbaţi admiră femeile foarte frumoase. Dar…
70% dintre ei se însoară cu femei imperfecte.

De ce?

Ei au nevoie de o relaţie „de la om la om” şi nu de o statuie care să-i privească de pe soclu.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro