Pedeapsa cu moartea, concept şi aşa controversat în SUA, a revenit în presă şi în discuţiile oamenilor simpli după ce Steven Hayes, un bărbat…
… de 47 de ani, a fost condamnat la moarte de un juriu oripilat în urma dovezilor primite. Condamnatul, împreuna cu un prieten, a dat buzna în casa unei familii din statul Connecticut şi după şapte ore de chinuri a ucis femeia şi pe cele două fiice ale ei după ce le-a violat şi torturat.
În timp ce unii americani sunt de acord că aceste fapte merită o moarte dureroasă, alţii rămân de părere că numai divinitatea poate face acest gen de dreptate, ei susţinând că închisoarea pe viaţă este pedeapsa maximă ce poate fi dată de oameni. Amnesty International, dar şi alte organizaţii ce activează în domeniul drepturilor omului sunt de acord cu cea din urmă variantă, ei spunând că pedeapsa cu moartea este cea mai importantă ameninţare la adresa drepturilor omului.
Unde este legală pedeapsa cu moartea
Conform Amnesty International, în prezent există 95 de ţări care au interzis pedeapsa cu moartea, 9 ţări care o folosesc doar în situaţii deosebite, de pildă în vreme de război, 35 de ţări unde este legală, dar nu se aplica şi 58 de ţări care folosesc în mod curent pedeapsa cu moartea. Printre acestea se numără SUA, una din puţinele ţări dezvoltate care au acceptat aceste pedepse, ele fiind legale însă în numai o parte din statele americane.
În 2009, ţara cu cele mai multe execuţii a fost China, care a avut mai multe cazuri decât toate celelalte ţări la un loc. Au urmat Iranul, cu peste 388 de cazuri, Irakul cu peste 120 de execuţii şi Arabia Saudită cu aproximativ 70. Tot în 2009, SUA a executat 52 de persoane.
Pedeapsa cu moartea în România
Pedeapsa cu moartea este interzisă de legislaţia UE, dar şi de cea românească. Ultimii condamnaţi la moarte au fost Elena şi Nicolae Ceauşescu executaţi prin împuşcare pe 25 decembrie 1989.
Chiar şi înainte de asta, multe din execuţiile la care a fost martoră ţara noastră au avut cauze politice. Printre trădătorii şi dezertorii condamnaţi au fost Horea, Cloşca şi Crişan, Emil Rebreanu şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Desigur, sunt doar cele mai faimoase cazuri, pentru că de fapt au existat sute de execuţii.
În afara condamnaţilor politic, au fost executaţi şi criminali, cel mai cunoscut fiind Ion Râmaru, care a ucis şi violat mai multe femei, în Bucureşti, în 1970 şi 1971. A ajuns în faţa plutonului de execuţie de la Jilava în 1971, după ce condamnarea sa la moarte a facut sala de tribunal să izbucnească în aplauze şi urale.
În urmă cu sute de ani, execuţiile prin fierbere, înfometare, deshidratare, tăierea unor părţi din corp, strivire nu impresionau pe nimeni, în afara condamnaţilor. Totuşi, din secolul XVIII, majoritatea ţărilor au început să treacă la metode mai puţin dureroase. Franţa a inventat ghilotina, iar alte popoare au înlocuit spânzurarea clasică cu spânzurarea prin aruncare de la înălţime, care rupea gâtul condamnatului.
SUA a trecut de la spânzurare la scaunul electric şi la gazare, iar astăzi se foloseşte mai degrabă injecţia letală. Întâi condamnatul este anesteziat şi adoarme. Apoi i se administrează substanţe care îi paralizează muşchii, inclusiv pe cei necesari în respiraţie. Ultima injecţie conţine un medicament care îi opreşte inima. Injecţia letală are oponenţii ei, care susţin că este o metodă dureroasă, însă victima nu se poate manifesta din cauza paraliziei.
Totuşi, cei mai mulţi condamnaţi la moarte sunt împuşcaţi, aceasta fiind metoda preferată a chinezilor. Pe lângă plutonul de execuţie, care trage mai multe gloanţe, chinezii folosesc şi metoda unui singur glonţ, tras în regiunea gâtului, cu prizonierul îngenunchiat.
Dacă în SUA unii se opun injecţiei letale, anumite ţări permit încă execuţia prin lapidare şi spânzurarea clasică, ce duce la o moarte lentă, prin asfixie. Se întâmplă în special în ţările musulmane.
Citeşte în pagina următoar edespre condamnaţi care au murit nevinovaţi, dar şi despre femeile condamnate la moarte!