De curând, în unul din serielele mele preferate, am sesizat o replică, cel puţin memorabilă care miza pe ideea că dacă ai o situaţie materială cel puţin satisfăcătoare
, eşti suficient de noncorformist să trăieşti după propriile reguli şi îţi place diversitatea în orice plan al vieţii atunci nu trebuie să te legi la cap: „Why should I have a wife, when I can have a life?”
Se ştie, povestea amorezilor Romeo şi Julieta a fost atât de frumoasă tocmai pentru că a fost de scurtă durată, s-a încadrat la categoria „iubiri interzise” , iar domnişoara Capulet nu a ajuns niciodată să trăiască alături de tânărul Montague care cu siguranţă avea şi o grămadă de defecte. Nu i-a gătit, nu a trebuit să îi suporte toanele, că na, cu toţi avem aşa ceva şi nici nu i-a spălat…. lenjeria intimă. Da, ştiu, ar fi avut servitori, dar ziceam şi eu…
Sau, cât de mult te-a emoţionat povestea din Sweet November, unde o lună a fost mai mult decât suficientă pentru ca povestea de dragoste să rămână în memoria fiecăruia la frumuseţea de care beneficiază oricine atunci când indragosteala e în floare?
Deşi siguranţa şi confortul unui cămin poate aduce împlinirea în sufletele unora, pentru mulţi, rutina de zi cu zi, inevitabilă, înseamnă moartea pasiunii într-o căsnicie sau un concubinaj de lungă durată…
Aşa că, variantele, burlac pe viaţă ori o veşnică domnişoară care pune pe jar inimile bărbaţilor la orice vârstă, sunt din ce în ce mai adoptate de oamenii din întreaga lume.
Mai ales acum, când familia parcă nu mai are valoarea de altă dată, nimeni nu mai are răbdare sau suficientă toleranţă pentru a se confrunta cu probleme sau defecte, cu toţii alegem calea mai uşoară, iar relaţiile interumane sunt precum un sertar cu şosete – orice individ este uşor de înlocuit… Mai mult, poate e doar impresia mea, dar mai nou să fii singur la peste 40 de ani e un act de bravură.
În urmă cu câteva zile, în timp ce o ajutăm să îşi ducă socosele până la lift, după ce inevitabil mi-a aruncat intrebararile cheie „Câţi ani ai tu? 28-29? Te-ai căsătorit?” vecina de la doi mi-a dat şi un sfat de zile mari: „Iulia, să te măriţi! Să nu faci greşală mea”, apoi nu m-a lăsat să plec până nu mi-a motivat ce o face să fie aşa sfătoasă.
Da, se pare că asta e conluzia la care a ajuns o femeie de 75 de ani, la prima vedere, o veritabilă bătrânică simpatică ruptă din paginile unei poveşti scrisă de Fraţii Grimm.