Home > Vedete > De vorbă cu scriitoarea australiană Holly Gramazio despre alegerea partenerilor în epoca datingului online: „Metoda aceasta funcţionează de minune pentru unele persoane” / Exclusiv
De vorbă cu scriitoarea australiană Holly Gramazio despre alegerea partenerilor în epoca datingului online: „Metoda aceasta funcţionează de minune pentru unele persoane” / Exclusiv
Tehnologia a câștigat tot mai mult teren și s-a dovedit de mare ajutor în aproape toate domeniile vieții. Până și în zona sentimentală, aplicațiile de dating facilitează întâlnirea cu posibilii parteneri și demararea unei relații amoroase. Deși totul pare la îndemână – sau poate tocmai din această cauză – multe persoane se simt epuizate de vizionarea nesfârșitelor profiluri, care uneori îi aduce în imposibilitatea de a mai face vreo alegere. Scriitoarea australiană Holly Gramazio dezvoltă aceste aspecte ale vieții de azi în romanul ei de debut, „Bărbații”, publicat de Editura Trei. În registru comic, dar și cu implicații filosofice, autoarea explorează modul cum facem alegeri și ne asumăm responsabilități în lumea de azi.
De vorbă cu Holly Gramazio, autoarea romanului „Bărbații”
Venind într-o noapte puțin amețită de băutură de la o petrecere, Lauren, eroina romanului „Bărbații”, descoperă că e căsătorită, deși nu-și amintește când a făcut pasul decisiv. Până să înțeleagă uimitoarea situație, Lauren descoperă un fapt și mai incredibil: podul casei sale este un generator inepuizabil de soți. Când unul urcă, un altul coboară, iar viața lui Lauren se schimbă radical: alt decor al apartamentului, altă slujbă și – bineînțeles – alt soț. Într-un interviu în exclusivitate pentru Unica, Holly Gramazio vorbește cu cititorii din România despre succesul cărții sale, despre alegerea partenerilor în epoca datingului online și dezvăluie cum și-a cunoscut bărbatul. Dacă i-ar fi văzut profilul online, nu s-ar fi întânit cu el niciodată!
Holly Gramazio, despre prima ei carte
Deși foarte amuzantă, cartea ta ridică niște probleme sau măcar niște întrebări legate de modul în care alegem să ne trăim viața, în care ne alegem partenerii. Care a fost intenția ta cu această carte? Ce ți-ai dorit să aducă cititorului?
Ideea iniţială pentru roman mi-a venit, în parte, din experienţa de a le fi alături prietenelor mele în timp ce-şi creau profilele online sau treceau în revistă sute de chipuri diferite pe aplicaţiile de dating. Păreau pur şi simplu epuizate de proces. Nu se simţeau bine şi nici nu păreau să creadă, de fapt, că vor cunoaşte pe cineva pe această cale – li se părea doar o corvoadă pe care trebuie s-o facă.
Evident, metoda aceasta funcţionează de minune pentru unele persoane, dar pentru altele e ceva oribil, această bandă rulantă interminabilă de opţiuni pe care trebuie să le parcurgă pentru orice eventualitate. Aşa că, în Bărbaţii, mansarda a fost pentru mine o modalitate de a transforma această bandă rulantă epuizantă într-un obiect concret, palpabil şi de a-i amplifica problemele.
Un alt aspect care a contribuit la conceperea cărţii este interesul meu cu privire la galeria tuturor persoanelor diferite în care ar fi putut evolua fiecare dintre noi – faptul că, în împrejurări diferite (şi, în special, cu prieteni sau parteneri diferiţi), fiecare dintre noi ar putea avea alte profesii, pasiuni, gusturi, deprinderi culinare, ba chiar şi corpuri cu o conformaţie diferită sau valori fundamentale diferite. Aşa că am vrut să explorez, prin intermediul acestui roman, parametrii în care ar putea evolua Lauren, protagonista cărţii, în situaţia potrivită.
Deși trăim într-o eră a comunicării, oamenii interacționează tot mai puțin la nivel profund uman, preferând comunicarea online în detrimentul celei fizice. Ce efecte crezi că poate avea acest lucru pe termen lung la nivelul omenirii? Către ce ne îndreptăm? Care este părerea ta în acest sens?
Ştiţi, nu cred că e întotdeauna justificat să ne concepem viaţa în plan fizic şi viaţa online ca fiind două lumi separate. Am o mulţime de prieteni buni cu care petrec mult timp în lumea reală, dar pe care i-am cunoscut online. De fapt, o persoană pe care am cunoscut-o online mi-a făcut cunoştinţă cu cartierul din Londra în care locuiesc acum.
Categoric, cred că există semne de întrebare cu privire la – de exemplu – modul cum ne sunt prezentate informaţiile pe Internet sau cât de greu poate fi să faci anumite lucruri dacă n-ai smartphone sau cât de copleşitor este, uneori, să fii bombardat constant de ştiri şi informaţii. Şi toate aceste lucruri pot duce la probleme reale. Dar, per total, cred că faptul că avem noi modalităţi de a cunoaşte şi a sta de vorbă cu alte persoane şi că putem întreţine aceste prietenii online – indiferent dacă se transferă în lumea reală sau nu – este mai curând un lucru bun.
Datingul online, formula câștigătoare în găsirea unui partener?
Avem cu toții în jurul nostru exemple de cupluri fericite formate în urma dating-ului online. Crezi că este aceasta noua formulă prin care îți poți găsi mai ușor partenerul de viață?
Nu sunt convinsă că e neapărat mai uşor, dar e cu siguranţă altceva! Aceste aplicaţii funcţionează de minune pentru unele persoane şi se dovedesc ineficiente pentru altele. Cred că, de obicei, lumea are de pierdut când o modalitate de a face ceva, orice, devine metoda implicită, când există o singură opţiune reală. La urma urmelor, nu există o metodă care să funcţioneze pentru toată lumea. Aşadar, e important să existe şi alte posibilităţi de a cunoaşte potenţiali parteneri – prin intermediul hobby-urilor sau prin seri de dating ori prin prieteni comuni – mai curând decât să acceptăm aplicaţiile ca singura opţiune.
Cum ți-a venit ideea cu Podul magic? Îți mai aduci aminte de la ce a pornit totul?
Locuiesc de cincisprezece ani la Londra, dar sunt de fel din Australia şi pe-acolo nu avem mansarde, de fapt, se înfierbântă prea tare şi mişună prea mulţi păianjeni pe sub acoperiş! Aşadar, în copilărie şi adolescenţă, mansardele mi se păreau mereu spaţii bizare, de neînţeles. Le descopeream doar în cărţile clasice pentru copii, unde erau, poate, căi de acces spre o lume fermecată sau în romane gotice de secol XIX, în care erau, eventual, un spaţiu în care era întemniţat un personaj. Cred că din cauza asta mansarda mi s-a părut o alegere lauzibilă pentru un spaţiu care creează soţi – deja mi se păreau locuri oarecum fermecate!
Ce urmează după acest debut fulminant? Bănuiesc că ai ceva emoții cu toți ochii ațintiți spre tine, mai ales că se spune că cea de-a doua carte e cel mai greu de scris. Succesul cărții „Bărbații” a venit și cu un fel de presiune spre tine?
Ha, lucrez de zor acum la ceea ce sper că va deveni al doilea roman şi e adevărat că mă frământă un pic ce impresie va face! În general, nu citesc recenzii şi nu mă uit la ce spune lumea online decât dacă mă etichetează direct şi cred că asta ajută un pic. Aproape că pot să mă prefac că Bărbaţii nu există cu adevărat şi să încerc să-mi văd de scrierea acestui nou roman ca şi cum ar fi primul.
În acelaşi timp, te confrunţi cu o dificultate foarte specifică în scrierea primului roman, anume, că nimeni nu-l aşteaptă, nu ţi-a cerut nimeni să-l scrii, nu ştii dacă cineva o să fie vreodată interesat să-l publice. Şi să-ţi croieşti drum prin indiferenţa nemăsurată a lumii spre a-ţi găsi propria motivaţie e o provocare aparte! Întotdeauna îmi este mai uşor să duc un proiect la capăt când am un termen-limită sau când cineva contează pe mine, aşa că, deşi unele din detalii îmi dau bătăi de cap, deocamdată mi-e mult mai uşor să rămân motivată decât mi-a fost când scriam Bărbaţii.
Cum și-a cunoscut autoarea soțul
Dacă nu suntem indiscreți: cum l-ai cunoscut pe soțul tău?
Ne-am cunoscut la un festival important dedicat jocurilor video, la Nottingham – lucram amândoi în domeniu la momentul respectiv. Un prieten comun a adunat laolaltă vreo 10 – 15 persoane care participaseră la conferinţă şi ne-a purtat pe străzi până la un pub din zonă şi aşa am intrat în vorbă.
Ulterior mi-a arătat profilul lui de dating şi, sincer, dacă aş fi dat peste el online, nu cred că i-aş fi trimis un mesaj – nu era nimic în neregulă cu profilul, dar era foarte serios, cu semne de exclamare la greu, foarte concentrat pe munca lui. Aşa că mă bucur că ne-am cunoscut în lumea reală, în schimb.
Ai vrut vreodată să îl trimiți în pod?
Din fericire, nu avem mansardă!
Dacă ar fi să învățăm un lucru esențial de la Lauren, care ar fi acela?
Cred că poate fi foarte greu să iei decizii, mai ales când îţi intră în cap că există o singură soluţie corectă, pe care trebuie s-o descoperi. Dar, de fapt, pentru cele mai multe decizii nu există o singură opţiune care să fie garantat cea mai bună şi pe care s-o poţi identifica dacă reflectezi îndeajuns şi faci suficient de multe liste. Există câteva opţiuni care s-ar putea să fie bune şi, până la urmă, trebuie să alegi ceva, să vezi cum decurg lucrurile şi să înfrunţi consecinţele, dacă nu iese cum sperai.
Cel mai adesea, nu prea mă descurc cu deciziile – sunt genul de persoană care e în stare să se învârtă o oră în căutarea locului ideal în care să ia prânzul, trecând pe lângă zeci de opţiuni absolut acceptabile şi apoi, până să apuc eu să mă hotărăsc, s-a făcut târziu şi închid peste tot. Aşadar, în parte, am scris Bărbaţii în încercarea de a mă convinge să am o abordare mai hotărâtă. M-a ajutat un pic – dar uneori tot îmi ia mult prea mult să mă hotărăsc unde să iau prânzul.