Un amic îmi spunea că femeile comunică cu imaginea pe care o au ele despre bărbaţi, nu cu bărbatul în sine şi mare dreptate avea! Deseori, m-am trezit că îmi cenzurez…
… anumite gânduri pentru a fi cât mai în concordanţă cu El. Desigur, nu e cazul să îi spun că mi-a confundat gelul de duş cu un şampon, pe care îl foloseşte fericit de mireasma emanată, dar atunci când spune că exagerez, orice problemă aş avea, poate că ar trebui să trec peste indiferenţa lui şi să îmi continui argumentarea. Rareori o facem.
Femei singure sau implicate în relaţii interacţionează zilnic cu reprezentanţii sexului tare şi nu o fac într-un mod sincer şi direct. Astfel că de-a lungul timpului constaţi că ţi-ai înghiţit suficiente vorbe pe care bărbaţii din viaţa ta ar fi trebuit să le audă. Acum ai şansa să îţi iei revanşa.
Iată 20 de lucruri pe care te provoc să le spui fără ezitare amicilor, pretendenţilor sau iubitului, după caz, oricât de crud ar fi adevărul!
1. Iubitului: Atunci când te întreb la ce oră termini munca şi când ajungi la mine, nu o fac pentru că sunt obsedată de tine sau pentru că îmi place să controlez totul în jurul meu şi nici măcar pentru că îmi este dor de tine şi vreau să ştiu cât timp mai am de aşteptat… şi de îndurat! O fac pur şi simplu pentru că vreau să îmi organizez mai bine timpul. În niciun caz nu aş vrea să ma prinzi în timpul sesiunii de epilare sau al încercării, poate eşuate, de a găti ceva elaborat.
Da, bărbaţii nu realizează că nu ne trezim dimineaţa aşa aranjate cum ne văd ei. Adevărul este că avem nevoie de timp pentru banala pedichiură!
2. Amicului: Uneori mă întreb dacă nu cumva mă inviţi la suc doar pentru că vrei sfaturi despre femei direct de la sursă. Chiar nu vreau să îţi zic dacă eu pot sau nu să am orgasm fără stimularea clitorisului.
3. Iubitului: Deşi sunt o tipă cool care nu se simte ameninţată şi în niciun caz nu se supără atunci când remarci o femeie frumoasă pe stradă, recunosc că simt un gol în stomac atunci când o apreciezi verbal sau întorci capul după ea într-un mod evident. Decât să trec eu prin starea asta, mai bine ai păstra comentariile pentru amicii tăi. Oricum, în ambele variante, ştiu că nu m-ai înşela, aşa că mai bine m-ai scuti de sentimenul ăsta neplăcut.
4. Pretedentului: Eu am o regulă: nu ies cu bărbaţii care se exprimă, scris sau verbal, agramat.
5. Iubitului: De ce nu poţi să fii mai mult ca iubitul prietenei mele? O invidiez pe cea mai bună prietenă pentru modul în care este ea tratată în relaţia de cuplu, aşa că ai putea să te schimbi de dragul meu!
Ştiu, afirmaţia sună egoist, iar comparaţiile de acest gen sunt dăunătoare, dar uneori nu ne putem abţine să nu le gândim.
6. Amicului: Degeaba îmi critici stilul vestimentar. Nu mi-l schimb doar pentru că nu îţi place ţie. Atâta timp cât ţie ţi se pare ok să ieşi din casă în pantaloni scurţi şi şosete mai lungi de gleznă, nu ai credibilitate în acest domeniu.
7. Iubitului: Da, îmi plac florile şi nu doar de ziua mea şi mă oftic că trebuie să îţi cer în mod direct o floare, căci de subtilităţi nu (vrei să) te prinzi.
8. Pretedentului: Mă oftic când văd ce prieten bun îmi eşti acum, doar pentru că încă speri să mă bagi în patul tău. Şi partea exasperantă este că şi dacă îţi iese şi dacă nu, tot o să te distantezi, iar eu pierd un prieten cu care îmi făcea plăcere să stau de vorbă.
9. Iubitului: Îmi spui prea rar că sunt frumoasă. În plus, mă deranjează cuvintele pe care ţi le alegi atunci când sunt vizibil mult mai gătită. „Simpatică”- nu este o apreciere pe care să o pot lua ca pe un compliment.
10. Oricărui bărbat: Atâta timp cât nu ieşi din cuvântul mamei nu te pot respecta ca bărbat. Punct.