Eli Roman, realizator TV: ”70.000 de femei sunt considerate mame nevoiașe. Este importantă fiecare contribuție ca să schimbăm ceva în destinul acestor mame și al bebelușilor lor”

Eli Roman (43 ani) este mamă de trei, soție, fiică, jurnalist și fundraiser. Ai spune că are super-puteri, cu atât de multe roluri. Ea crede, însă, că secretul stă într-o organizare la secundă a activităților zilnice. În plus, spune că se poate baza oricând pe partener și că reușește să-și găsească echilibrul între atâtea roluri și viața de familie petrecând timp cu ai ei și alături de prieteni. Și mai are un secret: se implică îndeaproape în Programul Cutia Bebelușului, un program de sprijin al mamelor din medii dezavantajate din mai multe județe, prin care nou-născutul primește un pat sigur, produse necesare primelor luni de viață, iar mama învață de la asistenții medicali comunitari cum să îl îngrijească. Asta îi dă zilnic speranță și forță pentru a merge mai departe.

De ce ți-ai asumat tu acest rol de fundraiser al Asociației SAMAS?

Eli Roman: Implicarea mea vine ca răspuns la nevoile pe care le au o parte din mamele din România. Și vorbim aici de mamele defavorizate, în contextul în care aproape 42% dintre copiii noștri se nasc în sărăcie și, acolo unde statul nu poate interveni direct, o face sectorul neguvernamental, cu implicarea comunității, a companiilor mai generoase, cu implicarea fiecăruia dintre noi printr-un simplu act de donație: un transfer bancar, un SMS trimis, o redirecționare a impozitului pe venit etc. Mergând mai departe, prin rezolvarea acestor nevoi, ceea ce facem noi la Asociația SAMAS este să contribuim la reducerea mortalității infantile din România, care se menține în continuare la cote alarmante.

Ce te emoționează cel mai tare din poveștile pe care le-ai auzit din această postură?

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Eli Roman: În primul rând, știu din propria mea experiență nevoile mamelor. Sunt mamă de trei copii și am fost atentă să pregătesc venirea pe lume a fiecărui bebeluș, cu toate cele necesare. Asta pentru că am putut. Doar că acolo, în România profundă, în rural sau urbanul mic, aceste pregătiri nu există. Casa nu are o cameră a copiilor, mama nu are un pat pentru bebeluș, nu are cu ce să îl aducă acasă de la maternitate – asta în cazul în care ajunge să nască într-un spital. Și atunci, cred că siguranța pe care vrea o mamă să o aibă și libertatea de a se bucura de familie, fără a fi necăjită de lipsurile sale, trebuie să vină de la noi. Hai că poate mai moștenește bebelușul hăinuțe de la frații mai mari, dar nu îți dorești și tu să fie nou-născutul tău în haine noi? Și nu doar atât. Nu știu dacă oficialii noștri au făcut vreun calcul legat de cât cheltuiește o tânără mamă într-o lună cu scutecele. Suntem în anul 2024 și mai întâlnim mame care folosesc scutecele textile pe care le spală după utilizate și le refolosesc. Veniturile acestor mame din România profundă sunt foarte mici și nu au din ce să cumpere scutece de unică folosință. În plus, multe dintre ele sunt minore. Copii care au, la rândul lor, alți copii, și care nu mai ajung la școală, nu-și mai termină studiile. Pentru aceste familii, o bucurie cum e venirea pe lume a unui copil se transformă într-o povară. Atunci intervenim noi. Implicarea mea a venit și după evoluția pe care o văd în ultimii ani în datele statistice cu privire la natalitate, care a ajuns la un minim istoric. Am coborât sub 200 de mii de nou-născuți, așa cum erau acum mai bine de zece ani. Și pare că nimeni nu este interesat de aceste cifre.

Ce m-a impresionat vorbind cu tine despre aceste mame, despre acești părinți este, de fapt, iubirea cu care își îngrijesc bebelușii, deși au realmente lipsuri materiale. Ce face Cutia Bebelușului pentru ei?

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Eli Roman: Cutia Bebelușului are două componente: una socială și una educațională. Componenta socială rezolvă nevoile imediate: mama primește peste 55 de produse pentru ea și nou-născut. În sine, Cutia Bebelușului oferă siguranță nou-născutului până spre 4-6 luni de zile, pentru că această cutie, pe modelul baby box-lui finlandez, este un pat sigur pentru bebeluș. Acesta doarme în siguranță pe o saltea, în cutia golită de obiecte. Se evită, astfel, situația în care bebelușul, pus pe un pat oarecare, s-ar putea rostogoli și ar putea cădea. Sau să doarmă alături de întreaga familie în singurul pat al casei. Cutia Bebelușului oferă acest pat sigur, iar cele peste 55 de produse sunt esențiale în primele luni de viață ale noii familii: de la sac de dormit până la trusou de vreme rea pentru bebeluș, hăinuțe, bavețică, jucării, termometru, termometru de baie, scutece pentru bebeluș și, nu în ultimul rând, produse de îngrijire și igienă necesare pentru mamă în perioada de după naștere: tampoane, săpun și șampon, periuță și pastă de dinți. Dar cred că cel mai frumos dar cu care vine Cutia Bebelușului este componenta educațională, realizată cu multă implicare, cu mult drag și dedicație de asistenții medicali comunitari. În România anilor 2024 lipsesc medicii de familie din sate, orașe mai mici și atunci sunt supliniți de asistenții medicali comunitari, care străbate zeci de kilometri pentru a duce Cutia Bebelușului mamei și a o învăța cum să-l îngrijească, să-l spele, să-i ia temperatura, cum să-i facă o igienă corectă etc. Un element extrem de important al acestei componente de educație este cursul de alăptare. Asistentul medical comunitar le explică mamelor acest proces atât de natural, dar care poate fi un pic anevoios la început. Sunt mame care, evident, nu își permit să cumpere lapte praf, formulă și, în acest context, nu este indicat să apeleze la vaca din ogradă, pentru că laptele ei este potrivit pentru vițeluș, nu pentru puiul de om. Fiecare mamă cu lapte pentru puiul ei, așa cum spunem noi.

Pare un program foarte atent gândit, care implică și resursă locală, specialiști în fiecare zonă în care ajungeți, dar și resurse de la centru, din Asociația SAMAS. Sunt foarte multe produse care trebuie cumpărate, ambalate, livrate. Cine vă sunt parteneri într-un astfel de proiect?

Eli Roman: Nevoia este una uriașă! Vă spuneam că sunt 70.000 de mame vulnerabile, care au nevoie de sprijin, anual. Pentru a avea un impact și pentru a face o schimbare în comunitatea noastră, nevoia financiară este una foarte mare. Și atunci, în această primă etapă, Cutia Bebelușului este dezvoltată de Asociația SAMAS alături de Fundația OMV Petrom, cu sprijinul financiar al căreia am reușit să ajungem la 1.300 de mame din 4 județe ale Moldovei.

Pe de altă parte, dacă alți oameni ar vrea să se implice și să doneze, să susțină Cutia Bebelușului, cum ar putea-o face?

Eli Roman: Așa cum spuneam, dorința mea de a mă implica în zona asta de fundraising a pornit și din dorința de a-i „mișca” un pic pe cei din jur în această superbă și frumoasă inițiativă de donație. Să ne obișnuim să o facem cu regularitate. Chiar dacă ne este greu să facem voluntariat, nu avem timp, avem un cotidian agitat, o muncă solicitantă, avem acasă familie și copii de care trebuie să ne îngrijim… Putem compensa astfel de ore de voluntariat pe care, poate, nu reușim să le facem prin diverse metode de donație. Cred că cel mai la îndemână pentru mulți este un SMS simplu la 8844, cu mesajul BEBE, care înseamnă o donație recurentă de doi euro. Așa pot contribui la realizarea unei cutii a bebelușului cu un SMS. Ca să vă dați seama de efort, pentru a realiza o cutie exclusiv din astfel de donații, avem nevoie de 150 de SMS-uri.

După o perioadă de absență, ai revenit în studiourile de televiziune, chiar cu un format de dezbatere. Spune-ne un pic ce aduci tu publicului cu acest nou proiect?

Eli Roman: După patru ani de pauză pentru concediu maternal – s-au „legat” cei doi pitici ai mei – Matei cu Ana – am revenit la postul de televiziune B1 TV, acolo unde în fiecare weekend realizez emisiunea Special B1 TV. Dincolo de ceea ce înseamnă acest super an electoral agitat, reușim să aducem în discuție politici publice de susținere a mamei și a copilului, cu impact în creșterea natalității. Cum ajung aceste mame să știe că au un asistent medical comunitar în fiecare primărie, cu care să țină legătura atunci când apare o problemă medicală a ei, a familiei sau a copilului? Discuții pe care le port, în bună măsură, cu reprezentanți ai societății civile, dar, evident, insist și asupra politicienilor, pentru că, în fond, la ei este această cheie a modificărilor legislative, a promovării politicilor publice. E drept, cu sprijinul nostru, al comunității, al societății civile și cu transparența și transmiterea tuturor acestor realități care există, din păcate, în România lui 2024. Vedem știri cu mame care nasc în fața spitalului, cu mame care după naștere au copii cu probleme, au copii prematuri, că nu sunt spitale unde să fie tratați acești nou-născuți, că nu pot primi îngrijirea adecvată de care au nevoie.

Mama modernă Eli Roman navighează între multiplele roluri pe care și le asumă: de mamă, de soție, de femeie, de jurnalist și de activist fundraiser într-o organizație… Când ai timp să mai dormi, să mai mănânci sau ai o rețetă secretă?

Eli Roman: Mamele au puteri supranaturale, aș spune eu. Contează o organizare foarte, foarte bine făcută și riguroasă. Poate multora dintre noi ni se pare că intrăm așa, într-o rutină, în fiecare zi: te trezești, repede pregătești haine, pachetul pentru copii, îi duci la școală, grădiniță, te duci la job, îți faci treaba acolo, speri să fie totul în regulă cu copiii tăi, să nu primești vreun telefon, să trebuiască să te învoiești să fugi după ei, să-i duci la vreun medic sau la vreo consultație. Personal, mi se pare că această rutină nu este plictisitoare, pentru că este ceva ce mă ajută. Dacă aș încerca să schimb, să ies din această rutină, poate că nu aș mai fi atât de organizată și nu aș reuși să fac toate aceste lucruri. Să nu uităm nici de sprijin din partea partenerului, care este și el acolo, nu lasă totul pe umerii noștri. Această treabă în familie trebuie un pic împărțită, distribuită, pentru a nu duce mama chiar totul. De exemplu, în familia mea copiii sunt duși de tati dimineața la școală și la grădi. Eu sunt cea care îi preia după-amiaza. Este foarte important, pentru că așa reușesc dimineața să mă organizez în casă. Îți poți imagina cum arată casa după ce pleacă cei trei copii – ca după război. Trebuie să strâng, să mă îmbrac, să mă pregătesc, să mă duc la birou, la Asociația SAMAS, să punem la cale noi proiecte, să-i identificăm pe cei care ne pot sprijini financiar pentru a ne derula proiectele, atât Cutia Bebelușului, dar și celelalte pe care le avem în derulare și care vin oarecum în completarea acestuia. Și aici mă refer la programul Sănătos de mic, care are ca obiectiv combaterea obezității infantile. Preluăm copilul odată ce intră în colectivitate, pentru a-l educa (pe el și pe părintele său) într-o direcție cât se poate de sănătoasă în privința alimentației. Iar tot acest ritm nebunesc pe care pare că îl avem noi, mamele, cred că trebuie foarte bine echilibrat cu perioadele de odihnă, de răgaz și cu somnul de noapte. Adică, printre toate aceste activități pe care le am, nu găsesc timp neapărat și de vreun club, pentru că prefer să mă odihnesc. Dar strecor câteva activități – sport, câteva prânzuri, mai ieșim împreună în familie, mă mai văd cu prietenele. E un echilibru la care țin. Îmi face bine „la cap” să știu că nu trăiesc doar pe tărâmul „mămiciei” și că nu am uitat obiceiuri pe care le aveam înainte de a deveni părinte.